DESCRIERE
Daniel POPA | Povestea familiei Motrescu din Vicovu de Jos. Luptele partizanilor anticomunisti din Bucovina 1944-1958
CENTRUL INTERNATIONAL DE STUDII ASUPRA COMUNISMULUI, Fundatia Academia Civica, 2015
Colectia „Istorie orala” – 29
Seria „Recviem pentru taranul roman” – 1
Redactarea textului – Mihaela UDRESCU
Postdocumentare, aparat critic - Andreea CARSTEA
Editor – Romulus RUSAN
||||
Gheorghe/ e x t r a s
Gheorghe Motrescu, n. 1 ianuarie 1924, la Vicovu de Jos, al doilea fiu al lui Pintilie si al Sofiei Motrescu, sapte clase primare, tamplar, s-a casatorit in 1946 cu Ana si au avut trei copii. Interviul nr. 1014 din AIOCISAC (Arhiva de Istorie Orala a Centrului International de Studii asupra Comunismului)
Gheorghe Motrescu: Am invatat tamplaria cand am mers la scoala, (in) trei ani, clasele cinci, sase si sapte. Si pe langa astea sapte clase primare se mai adauga 13 ani si opt luni de puscarie si trei ani de armata, din care aproape doi facuti in Batalionul de Garda Regala, pana la 30 decembrie (1947).
Daniel Popa: cum ati perceput dumneavoastra participarea Romaniei la razboiul impotriva Uniunii Sovietice? Cum vi s-a parut razboiul purtat de Romania si cum ati perceput evenimentele pe care le-ati trait?
G.M.: Eram destul de... sa nu zic matur, dar totusi, la anii aceia, dezvoltat si fizic si psihic. Eram om in toata puterea cuvantului, chit ca anii (imi) erau putini – eu in 1940 am avut deja 15 ani si jumatate -, cand s-a ocupat nordul Bucovnei de catre armata sovietica...
Ma intorc cu un an in urma. In 1939, cand s-or retras polonejii, ca tanar curios am mers sa vedem cum arata si polonejii, fiindca nu eram iesit din sat afara. Eram langa orasul Radauti si atata cunosteam. Intr-o masina de poloneji, parca si acum vad, un barbat de 41 de ani – atat mi-a spus ca are -, din Varsovia, o povestit ca are sotia si un copil ramas in Varsovia. (Era un mosneag care vorbea poloneza si ne traducea, ne spunea si noua.) S-o strans populatie ca la urs imprejurul lui. Doau babe stau si ele gura cascata acolo si, din discutie, polonezul, era un soldat, o inceput sa rada. Si una din babe:
„Ia uite, rade romaneste.”
