DESCRIERE
Henry CHADWICK
Rasaritul si Apusul – O istorie a scindarii crestinatatii
Din epoca apostolica pana la Sinodul de la Florenta
Editura Doxologia – Iasi, 2016
Colectia Historia Christiana
Traducere de Irina-Monica BAZON
Editie ingrijita de Dragos MIRSANU
Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei
Extras/ Epilog
La sinodul de la Florenta, aproape ca fusese atins telul unirii, un tel totusi foarte dificil de realizat. Deciziile adoptate nu i-au favorizat deloc pe greci, intrucat, in cazul fiecarei chestiuni dezbatute, acestora li s-a cerut sa adopte pozitia latinilor. Se intelege de ce au plecat de la sinod cu sentimentul ca sinodul nu facuse decat sa adanceasca schisma careia isi propusese sa ii puna capat. Pana in ziua de astazi, s-a intamplat rar ca istoricii ortodocsi ai Bisericii sa aprecieze ca tensiunile din 1054, care au dus la confruntarea dintre cardinalul Humbert si patriarhul ecumenic Mihail Cerularie, au constituit momentul cand comuniunea s-a destramat. Mai curand, acestia constata ca hotararile adoptate la Florenta sau pradarea Constantinopolului in 1204 au fost factorii care au facut ca sciziunea dintre Apusul latin si Rasaritul grec sa devina o stare permanenta.
Faptul ca dezbaterile s-au purtat pe un ton combativ nu a slujit cauzei ecumenice. Fiecare tabara si-a aparat cu fermitte pozitia. La un moment dat, la Florenta, un unionist latin a citat din Aristotel pentru a-si sustine ideea potrivit careia, in chestiuni in care exista un consens general, dezacordul este un indiciu al falsitatii (Actele grecesti 108). Daca exista dezacord, inseamna ca una dintre parti nu are dreptate.