DESCRIERE
Dimitrios Tselenghidis | Har si libertate in traditia patristica a secolului al XIV-lea. Contributie la soteriologia Bisericii Ortodoxe.
DOXOLOGIA – Iasi, 2015.
Traducere din limba neogreaca Pr. Dr. Daniel Pupaza.
Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.
Extras din Introducere:
In mod concret, tratarea temei acestui studiu se face in trei capitole. In primul capitol se vorbeste despre harul dumnezeiesc si libertatea omului fiecare in parte, si in continuare se cerceteaza relatia ce se poate dezvolta intre ele. In capitolul al doilea este examinata inrobirea omului si eliberarea lui ontologica, precum si caracterul eliberarii harismatice ce este daruita in cadrul Bisericii. In sfarsit, in capitolul al treilea este prezentata participarea omului eliberat la harul lui Dumnezeu si sunt abordate consecintele acestei participari pentru indumnezeirea omului.
Extras din Capitolul III – Participarea libera la harul dumnezeiesc si indumnezeirea omului(pp .79-80)
Referindu-se la harul dumnezeiesc ce-l confera Biserica prin Tainele ei, Cabasila se ocupa in principal cu trei taine: Botezul, Mirungerea si dumnezeiasca Euharistie. Harul Botezului confera credinciosului pe “a fi in Hristos”, harul Ungerii cu Mir confera miscarea lui “a fi in Hristos” pentru desavarsirea lui, iar dumnezeiasca Euharistie confera hrana harismatica pentru viata lui “a fi in Hristos”; “prin aceasta Paine traim, iar prin Mir ne miscam, din baie luand existenta”.
Harul Botezului confera in dar pe “a fi in Hristos” si “a subzista potrivit lui Hristos”. Si este dar, deoarece este vorba de nastere. Nasterea, dupa cum se stie, este un dar ce nu presupune contributia celui nascut. Astfel, infaptuind in mod creator prin harul necreat renasterea harismatica a omului, Botezul este singura Taina ce nu presupune libertatea si impreuna-lucrarea lui, dupa cum se petrece de altfel si cu nasterea lui fireasca. Asadar, principala caracteristica a Botezului este aceea ca reprezinta punctul de plecare in noua realitate ontologica, in care-l introduce pe om. Harul conferit de Botez nu exercita vreo silire a vointei si nici nu forteaza liberul arbitru al omului. Este o putere necreata care, desi aduce beneficii celor care o folosesc, nu-i impiedica sa devina si sa ramana vicleni pe cei care nu o folosesc. Ramane, adica, nelucratoare cand omul nu conlucreaza in vederea aratarii ei prin vointa si prin faptele libertatii lui. Prin Botez, observa Palama, omul dobandeste “harul Duhului sfinteniei”, luminarea, insa acest har se arata, potrivit lui Cabasila, numai celor care depun multe eforturi si sudori pentru curatirea simturilor lor duhovnicesti. Prin urmare luminarea si sfintenia nu se intalnesc la toti cei botezati, si aceasta nu se datoreaza neputintei Tainei, ci neputintei credinciosilor, care nu se pregatesc corespunzator pentru a primi harul sau il tradeaza in continuare.
