DESCRIERE
Sfantul Vasile cel Mare | Omilii inedite. Doua cuvinte despre botez.
Doxologia – Iasi, 2012.
Colectia Traduceri – 5.
Traducere din limba greaca veche, studiu introductiv si note de Ieromonah Lavrentie Carp.
Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.
Cuvant despre concubine
Sa incepem si noi, cu rugaciunile robilor sfinti ai lui Hristos, prin Sfantul Duh, intariti fiind de Hristos, Domnul nostru, Fiul-Unul-Nascut al lui Dumnezeu, sa spunem graiuri ale bunei-credinte si ale intelepciunii! Sa rostim cuvintele harului si ale adevarului, fiind intariti de harul cel mare! Deschizand gura in Hristos, sa oferim o mica comoara pusa deoparte in inima noastra, mica dupa marimea simtita, dar mare dupa firea cea intelegatoare. Si sa punem inainte un statir (cf. Mt. 17, 27) de aur curat si, curatindu-l in cugetul curat ca intr-o topitoare, sa vi-l aratam voua tuturor stralucitor! Caci mintea este osarduitoare si duhul este osarduitor, dar trupul neputincios. As fi vrut sa fiu in putere sa trambitez ca din gura, stand pe cele mai inalte piscuri, si sa trimit graiurile cumpatarii ca o lege de tunet in toata lumea, ca sa fie spre marturie pentru toti care pervertesc adevarul. Dar nu este cu putinta acest lucru pentru ca sunt om cu viata scurta si neinsemnat cu varsta, firav in privinta vocii si smerit, pe de alta parte, cu sufletul, framantat in pacate multe. Insa, chiar de-as ridica glasul ca o lege de tunet spre inaltime si voi striga tare, nu voi fi auzit. Caci Hristos, Fiul cel Unul-Nascut al lui Dumnezeu, Care a intins cerurile ca o bolta (Is. 40, 22) si a intemeiat pamantul peste ape si a intarit marea, Cel ce a gatit focul si pucioasa si gheena si frica si tremurul vesnicelor judecati pentru cei ce pacatuiesc, Acesta, Care striga si vesteste prin Evanghelii, nu este ascultat.Iarasi apostolii cei sfinti, ucenicii desavarsiti ai lui Hristos si fiii tunetului, sunt dispretuiti cand scriu si indeamna prin epistole. Ba nici proorocii sfinti ai lui Dumnezeu, nici Legea, nici oamenii care povatuiesc nu aduc vreo schimbare. Si cine altul va putea, oare, indrepta acest lucru dur si neimblanzit? De acum rana a ajuns in toata lumea si mi se pare ca multe cuvinte arzatoare ar fi cu dreptate sa se aplice patimii. Caci s-a revarsat boala si i-a cuprins pe cei mai multi, ca sa nu spun ca pe toti, si ca o ceata foarte intunecata tine vederea mintii multora. Dar eu vorbesc cu indrazneala, aprinzand candela bunei-credinte cu gura prin graiuri sfinte si povestind pilde cuvioase ale modurilor virtutii, fara sa am sfiala fata de om, ci avand in fata ochilor pe Cel ce judeca viii si mortii fara sa caute la fata. Si nu vreau sa ma fac partas cu cei ce sunt prinsi in mreaja cea rea pentru ca, desfacandu-si razele, cuvantul, ca o norma dreapta din soare, sa destrame bezna intelegerii celor ce asculta cu inima curata si patima sa inceteze prin sclipirile lui.
(2) “Radacina tutror relelor este iubirea de argint” (I Tim. 6, 10), zice dumnezeiescul Apostol. Cu adevarat radacina scoate multe ramuri ale rautatii, pe care o desavarsesc toate in viata cea rea. Dar radacina a tuturor relelor este iubirea de femei si conducatoare la pierzanie, vorbesc despre nebunia dupa amante, radacina care odrasleste pierzarea si infloreste nebunia. Caci a ajuns iudaica dupa ce s-a mutat la Sodoma, ca si cum si-ar atrage o imagine gaunoasa si facuta din dragoste simulata in afara.
Si [ei] imi pun de acum in fata vorba Apostolului, care spune: “Nu avem dreptul sa purtam o femeie sora, ca si ceilalti apostoli si Chefa?” (I Cor. 9, 5). Pe aceasta se sprijina cei robiti patimii ticalosiei, luand ceea ce a fost scris bine si spre folos spre pierzarea sufletelor prin cugetarea lor desarta. Sa cercetam in paralel pe apostoli si pe cei ce cred acum cele savarsite! Sa invatam mai intai cine era cel ce a scris si daca le-a ingaduit prin epistola fericitul Apostol si nu mai degraba i-a impiedicat, dandu-se pe sine pilda noua tuturor!caci stim ca el isi petrecea tot timpul cu barbati foarte evlaviosi si nu cu femei necuvioase. Ei nici nu se rusineaza sa spuna acest lucru. Sa verse rusinea cei ce se compara cu Petru, intai-statatorul apostolilor si primitorul cheilor Imparatiei cerurilor, si spun: “Daca avea acela iubita, si noi mergem pe urmele aceluia”. Si poate ca bine faci. Scoal-mi pe Tavita din morti ca el prin credinta in Domnul nostru Iisus Hristos ca sa-ti dau crezare ca si tu esti purtator de Duh cu putere dumnezeiasca deplina! Izgoneste-mi demonii pe care i-a izgonit acela, bolile! Lucreaza si celelalte tamaduiri cate le-a savarsit acela in numele Domnului nostru Iisus Hristos! Caci le las pe celelalte. Cand mi le vei arata, atunci iti voi da crezare ca nu te aprinzi catre fiara. Sau nu auzi ce spune Domnul nostru Iisus Hristos: “Cel ce priveste la femeie spre a o pofti a si preacurvit in inima lui” (Mt. 5, 28)? Sau ti se par basme cuvintele Evangheliei? Vezi ca nu a impiedicat numai fapta, ci a interzis si privirea formei fetei, stiind ca sminteala este pentru sufletul barbatului ceea ce se intipareste inauntru? Insa tie, celui ce patimesti, ti se pare joaca acest lucru. Caci ti-ai degradat cugetul cu lipsa de rusine, punand pe fata ta dreptatea unei masti. Caci ignori faptul ca ai cazut intr-un naufragiu atat de mare.
(3) Sa revenim la caracterul sfintilor prooroci, cum si-au petrecut tot timpul vietii in munti si pesteri nu numai ca sa scape sa nu vada femeie, ba nici sa nu o aiba in minte! Sau ti se va parea si aceasta cu totul un delir? Caci vad ca te mangai cu impotriviri din multe cuvinte desarte. Adu-ti aminte de izgonirea din rai, de nimicirea potopului si de distrugerea Sodomei, de tradarea lui Samson cel drept si de intriga impotriva lui Iosif cel virtuos! Ca toate relele de la inceput pana la sfarsit s-au facut din cauza femeii. Adu-ti aminte de pierzania neamului ales al iudeilor! Iar daca nu te conving toate acestea, te va convinge Solomon cel intelept, care spune asa cumva: “Vinul si femeia doboara inimile inteleptilor” (Sir. 19, 2). A zis de cei intelepti ca sa nu introduci ceva si in aceasta si sa cugeti marunt despre aceasta vorba. Fiindca vinul, cand intra in om si lucreaza in el toropeala betiei, umflandu-se ca un rau, atrage in involburarea tot cugetul si duce pe om la nebunie. Aceleasi lucruri le savarseste si femeia asupra omului ca vinul. De aceea si paremiastul a asemanat vinul cu femeia. Dar si toti proorocii au asemanat neamul femeilor cu diferite rele si cu fiare veninoase pentru ca pierde sufletele oamenilor. Insa nici acestea nu te conving, caci toate iti apar ca fiind joaca, precum imi pare. Fiindca ti s-au infundat urechile ca unei aspide surde, nemaiascultand dumnezeiestile Scripturi. Dar de acum chiar tu insuti ti-ai schimbat firea intr-un mod salbatic, facandu-te prin convietuirea cu fiara la fel cu ea. Cuvintele ei sunt dulci si glasul placut, iar sufletul salbatic si cugetul de balauri, intentia de taratoare, privirea arunca foc si sarutul otrava. Si se lupta prin ea ca sa-si scuipe fiara otrava in gatlejul atletului prin magulirea cuvintelor, prin amagirea infatisarii si prin asaltul sarutului. Asadar, trage gandirea si toropeste cugetul, ciunteste partea conducatoare si zapaceste mintea. Si, precum leacurile care se dau oamenilor pentru a-I omori intuneca perceptia si trag omul intreg spre nesimtire prin taietura daunatoare, dupa aceeasi ratiune vatama si femeia prin sarutare pe omul rational purtat de imbold. Si poarta incoace si incolo oriunde vrea organul mobil si cu stapanire de sine, alcatuit din multe coarde si virtuti, partea sufletului cea dupa chipul lui Dumnezeu, ca si cum ar fi un organ neinsufletit, printr-un cuvant viclean sau printr-un susur al buzelor, sau printr-o clipire a ochilor si trage la sine prin imboldurile ei tot trupul ca pe o mare involburata. Si este posibil sa vezi de acum legat cu sfoara ca un animal neinsemnat pe atlet, pe cel vrednic de mila si de indurare, pe cel priceput la cugetare, iscusit la culme in stiinta gramaticii si mester in invatatura sofista, inzestrat cu stiinta medicinei, iscusit in tot felul de scrieri, ba chiar si pe cel daruit cu cunoasterea cuvintelor dumnezeiesti si pe cel ce si-a luat asupra sa viata singuratica si pe intaistatatorul Bisericii. Si este incoace si incolo. Caci l-a legat printr-o dragoste de fatada, dar mai degraba, daca trebuie sa spunem adevarul, rusinoasa. Si unul ca acesta devine de acum vrednic de tanguirea de ingropare si este plans inca de viu si bocit cand moare. Caci a murit fiind viu ca si cum ar locui in trupul sau ca intr-un mormant. Si, cand moare, moare de doua ori, fiind pedepsit cu judecata focului vesnic al gheenei.
(4) Ce spui acum, atletule mai atlet decat atletii, vecin cu rautatea? Unde sunt plimbarile tale cele cuvioase? Unde este educatia ta extraordinara? Unde este efortul intelepciunii? Unde este cuviinta comportamentului tau? Unde sunt bunele tale maniere? Unde sunt desele tale culcari pe jos de dragul filosofiei? Unde [iti] este priceperea? Unde iubirea de Dumnezeu? Unde iubirea ta pentru Hristos? Ci ai ajuns departe de acestea de cand convietuiesti cu fiara cea rea, dar mai degraba dupa ce te-ai aruncat in tartarul pierzaniei. Caci cine te-a silit sa intri in atelierul faradelegii? Dar cine te-a silit sa intri la sanul ei ca in adancul marii salbaticite? Nu erai stapan pe tine? Te-ai facut judecatorul tau. Deoarece n-ai vrut sa opresti supararea de la tine inainte de a lua amploare patima, ai avut grija in tot chipul sa nu-ti rapeasca secretele cand este izgonita. Dar pentru ce i-ai incredintat secretele cele puse deoparte bine in tine? Nu te-ai dat la stramtorare cand erau pazite in comorile intelepciunii tale? Apoi Mantuitorul si Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu, porunceste sa tai de la tine madularul care te sminteste cand te sminteste de ochiul drept. Dar tu nu arunci de la tine lucrul vrajmas si potrivnic care nu numai ca te sminteste, ci iti omoara sufletul? Sa-ti fie iubita pentru Hristos pentru a te bucura! Dar, daca-ti vatama sufletul, nici sa nu te bucuri de ea! Numai sa iei seama la cel slab si sa nu smintesti pe cel sanatos fie in vreme de necaz si de prigoana, fie in Biserica!deoarece toti una suntem in Hristos, insa acum nu suntem. De ce? deoreca nu vrem noi, preferand ura de frate in locul iubirii fratesti. Nu smintiti lumea, cei ce aveti concubine!nu ti-a ingaduit Scriptura sa te casatoresti? Ati devenit poticneala si pentru iudei, si pentru elini, si pentru Biserica. Sau va apucati sa va opuneti Scripturilor si “sa intaratati pe Domnul? Nu cumva sunteti mai tari decat El?” (I Cor. 10, 22). Priviti la neputinta lor, rusinat-va de patima lor, tamaduiti-le la vreme potrivita, inainte de a sosi venirea Lui impreuna cu multime mare ca un fulger, purtatoare de foc, inainte de intunericul mai dinafara, inainte de sfarsit si de viermele neadormit! Va spunem tremurand: Ascultati cu teama! Nici in ras sa nu se arate aceasta fapta! Fii ai lui Dumnezeu, va dati in lanturile tartarului pentru femeie!
(5) Dar imi spui: “nu ma vatam daca convietuiesc cu ea”. Daca balaurul care locuieste impreuna cu aspida nu se vatama, sigur nu te vei vatama nici tu. Caci balaurul primeste ca plata a convietuirii moartea cand se impreuneaza cu consoarta sa, pentru ca astfel este firea fiarei femela. Vezi nu cumva la fel este si lucrul femeii! Dar sa prezentam dovezi, mustrand pe oamenii cuvantatori! Focul nu aprinde trestia, ci piatra-mascul devine infocata daca o vei lovi de cea femela. Dar, deoarece spuneti ca si femeia poate fi cuminte, aceasta o stiu foarte bine. Si barbatul poate fi cuviincios cand ramane singur; aceasta o stiu temeinic. Dar barbatul cu femeie [devine] rau. Si femeia cu barbat este un rau mai cumplit. Iarasi, daca femeia se departeaza de cele de acelasi neam, se apuca sa convietuiasca cu barbat strain din dragoste de fatada, aceasta amestecare duce la insotirea nelegiuita ce produce aprinderea. Caci, infocandu-se ei prin convietuirea in aceeasi casa, aprind materia si dau foc casei, dar mai degaraba ard propriile trupuri in gheena si in vesnica pedeapsa.
(6) Spune-mi, fiara perfida, care ai haina de oaie si ai in piept cuget de aspida, pentru ce te impodobesti si te machiezi? De ce iti iei infatisare inchipuita prin culori straine neinsufletite? De ce iti chinui parul? De ce iti pui pe cap impletituri adaugite si suvite din adaugiri straine si de la vietuitoare moarte si necuvantatoare, pe la cap si pe la ochi, amagind, inmuind si fermecand sufletele oamenilor prin felurimea valurilor straine? Caci femeia necredincioasa se aranjeaza in multe forme ca o fiara, adunand multe feluri de materii neinsufletite si alipindu-si felurite culori prin tot felul de pigmenti de materii arse si nearse si de plante, care sunt din afara corpului ei. Iar femeia credincioasa e datoare sa fie straina de acestea, si cel mai mult cea care s-a fagaduit sa fie crestina. Sau Il condamnati pe Dumnezeu, femeilor, pentru ca v-a plasmuit astfel? Lasa-te sa fii cum ai fost plasmuita! Nu-ti adauga nimic cu mestesug! Caci nu esti mai iscusita decat Cel ce te-a creat. Cui vrei sa placi de faci acestea? Barbatului? Nu ai barbat, precum ai zis, fecioara. Iar daca ai, stii combinatia ta cea mestesugita. Pentru ce vanezi sufletele oamenilor spre pierzanie dichisindu-ti trupul cu momeli de multe feluri? Si cum cutezi sa chemi pe Hristos sau sa calci pragul bisericii purtand pe tot trupul forme de reprezantari neinsufletite din aur pieritor, dar mai degraba fiind trimisa de ele si atragand multime multa de barbati nestapaniti sa priveasca la tine cu nestapanire.
(7) Dar cui spunem acestea? Unei fiinte cuvantatoare dintre jivinele taratoare care are libera alegere. Scripturile nu te conving, gheena nu te infricoseaza, nici povata oamenilor nu te trezesc? Chiar daca firea ei este placuta, muta-ti privirea, nu-ti implini aceasta imagine inchipuita, nu imita revarsarile de rusine dezmatata si adultera!
Caci acele fete care intrebuinteaza faradelegea au obiceiull de savarsi acest lucru. Dar tie, cine ti-a dat o astfel de porunca? Oare care Scripturi ale proorocilor sau care Evanghelie si care porunci apostolice?eu stiu ca dumnezeiestile Scripturi celor ce au obicei sa faca acest lucru nu le permit sa se mai foloseasca de asemanari de figurine idolesti. Se vorbeste cu indrazneala, insa nimic dupa vrednicie despre cele savarsite.
(8) Dar va zice cineva: “Aspru este cuvantul acesta; cine poate sa-i dea ascultare?” (In 6, 60). Si neamul fatarnic si ostil a spus aceasta candva catre Mantuitorul; dar stiti cu totii ce raspuns le-a dat. Asa si aici: Cel ce vrea, sa se trezeasca! “Caci cuvintele inteleptilor sunt ca niste impunsaturi si ca niste cuie incinse” (Eccl. 12, 11), zice Scriptura. Socotesc ca acestea sunt demne de incredere, desi moderate in cuvant, pentru obsesia celor ce au concubine. Sa taie, asadar, cuvantul nechezatul prin folosirea fraului si sa struneasca pornirea necuvantatoare a revarsarii afemeiate a celor nestapaniti! Frica si tremurul sunt puse inainte si focul se trage inapoi. Nimeni sa nu dispretuiasca! Caci, daca se gaseste vreunul ca o fiara, va fi domesticit de foc. De este cineva serpesc in privinta liberei vointe, tartarul ii este gatit. De are inima sodomita, foc din cer va ploua. Caci toate cerurile sunt indesate cu foc. Nimeni sa nu fie neascultator fata de glasul celui ce vorbeste, ci sa ia seama cu teama la sensul cuvintelor si sa aiba judecata lui Dumnezeu in fata ochilor! Pentru ca “fara de mila este judecata pentru cel ce n-a facut mila” (Iac. 2, 13).
(9) De acum a sosit vremea sa va vorbesc intr-o masura si voua, oamenilor, care sunteti vrajmasi ai fratilor si prieteni ai femeilor, care sunteti infierbantati dupa prietenia murdara a femeilor si foarte reci fata de dragostea curata a fratilor. Insa vei spune ca savarsesti aceasta pentru Hristos, purtand grija de vasul mai slab.Da, stiu. Atunci de ce nu faci la fel pentru Hristos cu fratele tau istovit, ci-i vezi pe frati ca pe niste intriganti, iar pe intrigante ca pe niste surori? Dar imi vei spune: “Cum pot sa-l iau cu mine pe fratele meu? Aceea m-a incalzit, aceea m-a dezmierdat, aceea mi-a pregatit felurite haine, face prajituri, clatite si placinte; glasul aceleia este placut si privirea delicata”. Nu stiu ce cugeti. Acestea sunt cuvinte ale celor entuziasti. Cuvintele aceleia dulci le vei gasi mai apoi mai amare ca fierea; privirea aceleia delicata te va cobori la incuietorile tartarului; insa dragostea fratelui te va recomanda in Imparatia cerurilor. De ce preferi dragostea putreda pe dinauntru a unei testoase-aspida decat dragostea sincera a fratelui? Pentru ce urmaresti un lucru pierzator, respingand pe cel mantuitor? Caci, daca barbatii din Ninive, care au crezut la propovaduirea proorocului, vor osandi cand se vor scula la judecata pe cei ce nu au ascultat cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, cu adevarat si inteleptii elinilor, care s-au nevoit pentru filosofie si au ales ura fata de femei, vor osandi pe cei ce se aflau in adevarata intelepciune si s-au impleticit cu femeiusti destrabalate. Pentru ca aceia, desi au slujit idolilor neinsufletiti, s-au nevoit cu infranarea pentru iscusinta eruditiei si pentru perspicacitatea retoricii, care sunt nebunie la Dumnezeu. Ba si cei ce alearga la stadionul nebuniei dispretuiesc acest lucru, nici macar deloc privind la femeie de dragul unui premiu stricacios. Iar voi, dupa ce ati cunoscut tainele lucrurilor ceresti si ati auzit mai inainte despre judecatile infricosatoare ale veacului viitor, n-ati pastrat cumintenia, nici n-ati pazit infranarea, fiind purtati de gandul cel zadarnic catre insotirea sub acelasi acoperis.
(10) Si cum va putea cineva dintre voi sa poarte grija de Biserica si sa vorbeasca in Biserica cuvantul care invata fara sa-si fi curatit el inainte constiinta? Cineva iar zice pe buna dreptate: “Fatarnice, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei putea sa scoti paiul care este in ochiul fratelui tau!” (Mt. 7, 5). Dar cum vei cuteza sa vorbesti despre cumintenie, tu insuti fiind robit de obsesia dupa femei? Sau cum sa inveti cele despre dreptate, tu insuti fiind stapanit de nedreptate? Sa tamaduiasca, asadar, mai intai rana sa si atunci va putea sa vindece puroiul fratelui, oblojind cu cuvinte dumnezeiesti sufletul lui. Caci rana sufletului, cand este mangaiata cu cuvinte sfinte, se usureaza. Ii indeamna, asadar, pe toti oamenii, pe cei ce ard, daca vor, sa se casatoreasca in Hristos (cunoscand ca una a fost plasmuita pentru unul singur, dar mai intai Lameh, care este din Cain, si-a luat doua femei; iar faptul ca si-a luat inseamna ca nu este dupa voia lui Dumnezeu. Caci poligamia are nume de casatorie, dar este desfranare de comun acord). Iar pe cei ce se infraneaza sa se nevoiasca desavarsit in Hristos si sa nu filosofeze cu numele, iar cu fapta sa savarseasca [pacate] acoperit. Nici iarasi sa nu luati aminte la ochii oamenilor, ca nu sunteti vazuti, fiind inchisi intre ziduri! Ci temeti-va de amenintarea lui Dumnezeu, pentru ca “toate sunt goale si descoperite inaintea Lui” (Evr. 4, 13), care sunt savarsite noaptea si ziua de catre oameni.
(11) Si-mi provoaca mie, celui uimit, o mirare foarte mare in privinta nesimtirii celor ce nu vad bine, cum de femeile se dau cu buna stiinta spre robie, fiind cumparate de pretuirea celui ce le-a pretuit. Caci adesea o copila, dupa ce nu si-a slujit cu devotament propriii parinti si n-a rasplatit celor ce au nascut-o pentru ostenelile lor drepte, poate fi aflata ca este osardnica pentru cel iubit si se lupta in tot felul sa sa-i fie pe plac si nu sa slujeasca cu buna-credinta lui Dumnezeu, ticalosindu-se noapte si zi si schimbandu-i si pregatindu-i imbracamintea. Si multe alte lucruri sunt pe care nu le ignoram, ci nu vrem sa le spunem acum. Caci tinta nu este a aduce in discutie cele ascunse care se fac de ele, pe care este rusinos si a le spune. Iar el de acum, ca un peste prins intr-o mreaja rea, prin haine si prin slujirea pana la moarte care se face pentru a placea oamenilor si nu pentru cinstirea lui Dumnezeu, este robit femeii, iimbatandu-si cugetul, si este dezlegat de cuvintele femeiesti, clatinandu-se cu totul, si nu mai cunoaste de acum vreme pentru rugaciune, nici nu stie ce face daca se apleaca sa se roage, dispozitia insotirii oglindindu-se in comportamentul lui. Si femeia pateste totodata cele asemenea ca si cel ce patimeste [acestea]. Si, cand se citeste Scriptura, nu vad cu mintea. Cand se rostesc cuvantari in biserica, nu stiu ce asculta, fiind robiti de patima rusinoasa. Astfel degradeaza patima iubirii trupesti si nebune sufletul incat, de s-ar putea, ar uita si propriile nume. Femeia de felul acesta, care convietuieste cu barbat, scoate mintea omului din fagasul ei. Barbatul de felul acesta care convietuieste cu femeie duce femeia la nebunia poftei. Atat de mult reuseste femeia care convietuieste cu barbat, cat sa-l faca sa uite de pomenirea lui Dumnezeu.
Sa ne abatem de la gheena si de la focul vesnic! Pentru ce va ingropati de vii in iad si in tartarul cel infricosator? Cei ce aveti concubine si convietuiti cu ele, dezbarati-va de deprinderea cea rea, care va recomanda pierzania si care renunta la mantuire! Sa imitam pe apostoli! Sa- I imitam pe prooroci si sa pasim pe urmele lor si sa nu ne amageasca momeala femeii!Iarasi, nici noi sa momimpe femeie prin slava desarta si printr-o smerenie silita! Ci toate sa fie savarsite de noi in Hristos, cu mintea intreaga dupa adevarata si neclintita smerenie, ca sa putem sa ne izbavim de vremea cea rea care ne sta de fata, dupa voia Tatalui nostru si a Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul Lui cel Unul-Nascut, prin care fie slava, stapanire, cinste Tatalui nevazut, impreuna si Sfantului si Mangaietorului Duh, acum si in toti vecii vecilor! Amin.
