Fecioara Maria in credinta si evlavia crestina primara - STEPHEN SHOEMAKER

DESCRIERE

STEPHEN SHOEMAKER  |  Fecioara Maria in credinta si evlavia crestina primara. 

DOXOLOGIA – Iasi, 2018. 

Colectia Patristica - Studii – Volumul 24. 

Traducere din llimba engleza – Lucian Filip. 

Referenti stiintifici:

John Behr (St Vladimir’s Orthodox Theological Semninary, New York), 

Paul Gavrilyuk (St Thomas University, Minnesota), 

Alexis Torrance (Notre Dame University, Indiana), 

Josiah Trenham (Ss Cyril and Athanasius Orthodox Institute, San Francisco), 

Stefan Munteanu (Institut de theologie Orthodoxe Saint-Serge, Paris). 

Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN – Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. 

Extras din Introducere – Evlavia fata de fecioara Maria in contextul cultului sfintilor

Decat sa caute anumite cauze sau explicatii externe, studiul de fata isi propune sa inteleaga originile cultului inchinat Fecioarei Maria, in principal, prin termeni extrasi din traditia crestina. Evlavia fata de Fecioara maria a reprezentat un produs al culturii crestine primare care a aparut in mod natural din preocuparile sale  fata de hristologie si feciorie si, mai ales, din traditia cinstirii sfintilor. Pur si simplu, nu exista nici o nevoie sa gasim o anumita influenta externa care sa fie responsabila pentru cinstirea Fecioarei Maria de catre crestini: cinstirea ei a fost implicita structurii discursului crestin timpuriu. Desigur, nici nu se pune problema ca traditiile zeitatilor mediteraneene antice si ideile din stiintele sociale moderne nu pot oferi viziuni importante pentru studierea evlaviei mariologice. Totusi, in acelasi timp, pare absolut esential sa privim cinstirea Fecioarei Maria de catre crestini drept ceva care a aparut din insasi traditia crestina. Cultul ei trebuie sa fi avut o rezonanta puternica cu celelalte elemente centrale ale discursului si traditiei crestine primare ca sa poata ajunge la remarcabilul succes pe care l-a atins. Iar acest aspect devine cel mai evident pe masura ce incepem sa situam aparitia evlaviei fata de Fecioara Maria in cadrul unui context mai larg al aparitiei evlaviei crestinilor fata de sfinti. Acesta este modul in care ar trebui inteles cultul Fecioarei Maria in Antichitatea tarzie: pur si simplu, drept o simpla variatie – chiar daca una remarcabila – a proaspatului cult al sfintilor. Cinstirea si mijlocirea ei nu erau diferite fata de cele ale celorlalti sfinti in materie de fel, ci, mai degraba, in materie de calitate.

In consecinta, Fecioara Maria a aparut cu rapiditate, chiar si in aceasta perioada, drept o sfanta ale carei rugaciuni de cerere si a carei putere pe langa Fiul sau le-au intrecut pe cele ale celorlalti potentiali mijlocitori. De asemenea, putem  observa ca pana in Antichitatea tarzie Fecioara Maria incepuse deja sa dobandeasca unele dintre apelativele si atributele care in cele din urma vor duce la elevarea ei deasupra celorlalti sfinti in calitate de “preasfanta”, in special in Occidentul medieval tarziu si modern. Intr-adevar, in aceste perioade de mai tarziu, Fecioara Maria a ajuns uneori sa fie privita drept un super-om si a fost ridicata periculos de aproape de Fiul sau, aproape pe picior de egalitate. Cu toate acestea, nu voi incerca sa detaliez elaborarile ulterioare ale Occidentului medieval si modern, intrucat sunt in mare parte straine evlaviei mariologice din Antichitatea tarzie si, mai mult deact atat, se pot consulta o multime de studii bine realizate referitoare la aspecte legate de pietatea mariologica medievala si de la inceputul modernitatii. Totusi, in acelasi timp, s-ar parea ca aceasta exaltare a Fecioarei maria in crestinismul apusean de mai tarziu este cel putin partial responsabila pentru o mare parte din explicatiile exagerate date evlaviei mariologice mentionate anterior. Accentuarea acestor elaborari de mai tarziu, uneori, a distorsionat perceptiile despre pietatea mariologica primara, inspirand prin aceasta cautarea unei cauze mai dramatice pentru cultul ei. In timp ce apoteoza Fecioarei, in anumite parti ale traditiei romano-catolice, ar putea justifica identificarea unui catalizator extraordinar (desi sunt sceptic), dezvoltarile de mai tarziu nu ne mai preocupa daca incercam sa intelegem inceputurile evlaviei crestine fata de Fecioara Maria. In schimb, trebuie sa mergem de la perioada medievala inapoi in timp pentru a intelege rolul sau in credinta si traditia crestina primara. In acea perioada, nu a fost decat un sfant printre alti sfinti care era cinstit pentru curatia si sfintenia sa, precum si pentru legatura profunda pe care o avea cu fiul ei, un statut mai modest pe care, in mare parte din Rasaritul crestin, il pastreaza oarecum si pana astazi.

Aparent, Averil Cameron a fost prima care a propus ca originile evlaviei mariologice pot fi cel mai bine intelese atunci cand sunt asezate intr-un context mai larg, in cel al aparitiei cultului sfintilor, studiul de fata datorand multe muncii sale de pionierat in acest camp, care ar trebui sa formeze baza pentru orice alta investigatie ulteriora a acestui subiect. Totusi chiar ea a afirmat recent ca “abia dupa Nascatoare de Dumnezeu in 431 d.Hr. descoperim o dezvoltare veritabila a cultului sau, care avea sa gaseasca exprimare in veacul al VI-lea, in special, prin asezarea unor sarbatori in cinstea ei [...] datorate minunilor savarsite si relatarilor despre aparitiile sale. De asemenea, Cameron remarca frecvent in multe dintre publictiile sale despre evlavia timpurie fata de Fecioara Maria o dezvoltare mai lenta a cultului sau in comparatie cu cel al altor sfinti, mentionand cultul Sfintei Tecla, in multe cazuri chiar depasindu-le.

Atunci cand isi argumenteaza pozitia pentru prioritatea cultului Sfintei Tecla, Cameron arata concret spre faimosul itinerar al  unei pelerine crestine pe nume Egeria care, in 384, a vizitat biserica Sfintei Tecla de pe coasta de sud-est a Turciei, aproape de orasul Seleucia (astazi Silifke): acolo, potrivit apocrifului Faptele lui Pavel si ale Teclei, Sfanta Tecla si-a sfarsit viata.