Mario VARGAS LLOSA | Cine l-a ucis pe Palomino Molero? - roman

DESCRIERE

Mario VARGAS LLOSA    |    Cine l-a ucis pe Palomino Molero?    r o m a n

HUMAITAS fiction, 2020

Traducere din spaniola de Mihai CANTUNIARI

||||

I – prima pagina/ e x t r a s

„Grijania si anafura ma-sii! bolborosi Lituma, simtind ca-i vine sa vomite, in ce hal te-au lasat, mai sfrijitule!”

Baiatul era in acelasi timp spanzurat si tras in teapa pe batranul roscov, intr-o pozitie atat de absurda, incat parea mai degraba o sperietoare de ciori sau o figura grotesca de carnaval, sfartecata, decat un cadavru. Inainte de a-l ucide sau dupa aceea, il casapisera cu o inversunare turbata: nasul si gura ii erau strivite, crapate, avea cheaguri de sange uscat, vanatai si rani hade, arsuri de tigari pe piele si, de parca n-ar fi fost de-ajuns, Lituma intelese dintr-o ochire ca incercasera sa-l juganeasca, fiindca testiculele smulse ii atarnau exagerat de mult pe partea launtrica a coapselor. Era descult, gol de la brau in jos, cu un rest de camasa zdrentuita. Tanar, slab, oaches si osos. Printre roiurile de muste ce bazaiau si i se roteau bezmetic pe fata, parul ii lucea negru si ondulat. Caprele tancului isi faceau de lucru primprejur, scormonind cu boturile pe langa pietroaiele campului pustiu in cautarea hranei, si lui Lituma i se nazari ca dintr-un moment in altul o sa inceapa sa rontaie picioarele cadavrului.

”Cine ’tu-i maica ma-sii a facut una ca asta?” se balbai, luptand cu greata.

„Ce stiu eu!” zise tancul. „Da’ de ce suduiti, eu ce vina am? Multumiti-mi c-am venit sa va dau de stire.”

„Nu te sudui pe tine, pustiule – grai stins Lituma. Da’ sudui, ca parca nu-ti vine a crede ca sa existe pe lume neoameni ca aia de-au facut-o.”

Bietul pusti, probabil ca de cand era pe lume n-avusese parte de o sperietura mai mare ca-n dimineata aceea, cand isi manase caprele pe sesul pietros si daduse nas in nas cu un asemenea spectacol.