Pluta de piatra

DESCRIERE

Jose SARAMAGO - Pluta de piatra

POLIROM, 2002, 2015

Colectia Top 10+

Traducere si note de Mirela STANCIULESCU

Extras/ p.7

Cand Joana Carda a tras o linie pe pamant cu nuiaua de velnis, toti cainii din Cerbere s-au pornit pe latrat, starnind panica si groaza printre localnici, deoarece din cele mai vechi timpuri se credea ca, daca vor latra animalele canine, care acolo fusesera intotdeauna mute, asta inseamna ca lumea universal va pieri de indata. Cum de s-a format adanc inradacinata superstitie, sau oarba convingere, care e in multe cazuri expresia alternativa paralela, nimeni nu-si mai aduce azi aminte, desi, prin intorsaturile si hazardul binecunoscutului joc de a asculta o poveste si de a o repeta cu o virgula noua, obisnuiau bunicile frantuzoaice sa-si amuze nepoteii cu fabula care spune ca, exact in acel loc, in comuna Cerbere, departamentul Pirineilor Orientali, latrase, in erele grecesti si mitologice, un caine cu trei capete, care raspunde la pomenitul nume de Cerber cand il chema luntrasul Caron, cel care ii purta de grija. De asemenea, nu se stie prin ce mutatii organice va fi trecut faimosul si rasunatorul specimen canin pana sa ajunga la mutenia istorica si dovedita a descendentilor sai degenerati cu o singura capatana. Totusi, si acest punct al invataturii putini il ignora, mai cu seama daca apartin generatiei veterane, cainele Cerber, asa cum se scrie si se rosteste in limba noastra, pazea cu strasnicie intrarea infernului, ca nu cumva sa indrazneasca sufletele sa iasa, si atunci, poate ca dintr-o ultima milostivire a zeilor muribunzi, au tacut toti cainii viitori pentru tot restul vesniciei, sperandu-se ca, prin tacere, se sterge din memorie regiunea infernala. [...]