Cetatea sub asediu, Teodor Baconschi

DESCRIERE

TEODOR BACONSCHI | CETATEA SUB ASEDIU: Insemnari despre credinta, ratiune si terorism

Editura Doxologia - Iasi, 2016

Extras din DE CIVITATE DEI, BOR e romana, nu rusa - p.74

"Ideea ca Biserica Ortodoxa Romana e un soi de "oficina" ruseasca e falsa istoric. Trebuie sa depasim acest cliseu. Nu suntem la nivelul amalgamurilor dughiniste, care au tot atata baza cat ideea ca Sfinxul din Bucegi se vede de pe luna. La noi, crestinismul a patruns odata cu armata romana. In primul mileniu, limes-ul fiind pe Dunare, au actionat la noi niste episcopi misionari, numiti si "episcopi rustici" (horepiskopoi). Dupa evanghelizarea slavilor, a ungurilor si a altor neamuri razboinice, intrate in sedentarizare, actualul teritoriu national a fost disputat, sub raport canonic, intre cele doua focare ale elipsei: Roma si Constantinopol. Ambele au trimis calugari misionari, spioni, vraci, reporteri si alte vietati stramoase ale dronei. Au aparut, ici colo, nuclee episcopale, centre monastice, notariate. Chiar si dupa statalizarea principateor extra-carpatice au continuat pendularile confesionale intre papalitate si Patriarhia Ecumenica de la "Tarigrad". Erau si catolici printre Basarabi. Polonia teutonica, legata sau nu cu Marele Ducat al Lituaniei, se facea simtita in stilistica aulica a Moldovei medievale.

Dupa cum ii scria un titular de Constantinopol cutarui ierarh muntean, "dogmele nu s-au nascut in Carpati"! Corect... Asa se explica slavonismul liturgic si mitropolitii de import slavo-bizantin, sositi de la Centru sau din aria sarbo-bulgara. Evident, aceste influente ortodoxe, dar neromanesti, s-au tot accentuat: stavropighii patriarhale (adica manastiri inchinate direct la Constantinopol), danii peste danii la Muntele Athos (unde nici azi nu avem drept de cetate nedisputat), dar si influenta greceasca majora a domniilor fanariote in limba, institutii, educatie, literatura.

Pe scurt, trebuie sa fim "difuzionisti": cultura inalta, civilizatia, igiena, rafinamentul, tehnicile - toate au venit la noi din alta parte, si anume fie prin vestul unguresc (dalmatic si croat, oricum venetian), fie prin sud-est (Ohrida, Sofia, Belgrad). Abia dupa ce le-a furnizat rusilor un Voltaire ecleziastic, pe fiul lui Dimitrie (Cantemir, subl.n., L.B.), Antioh, a venit si ortodoxia rusa la acest ospat pravoslavnic. Ne-au legat de rusi sentimentele antiotomane. Apoi ei s-au dezvoltat mai rapid decat Iasiul si Bucurestiul, gratie lui Petru, Ecaterinei sau lui Pavel I. Si au inceput sa joace ei rolul de intermediari ai influentei apusene in Tarile Romane."

[...]

"Oricum ar fi, ideea ca Biserica Ortodoxa Romana e goarna lui Vladimir Putin e, cum anticipam, o aberatie de zile mari." (p.77)