CARTEA MORTILOR DIN INCHISORI, LAGARE, DEPORTARI. CENTRUL INTERNATIONAL DE STUDII ASUPRA COMUNISMULUI

DESCRIERE

CENTRUL INTERNATIONAL DE STUDII ASUPRA COMUNISMULUI

CARTEA MORTILOR DIN INCHISORI, LAGARE, DEPORTARI

Fundatia ACADEMIA CIVICA, 2013

Coordonare si studiu introductiv: Romulus RUSAN

Colaboratori: Ioana BOCA, Virginia ION, Angela BILCEA, Andreea CARSTEA

Editor: Virginia ION

||||

Motto:

Ceea ce este stramb nu poate fi indreptat.

Ceea ce lipseste nu poate fi numarat.

Ecclesiastul I, 15

Studiu introductiv - O amprenta neagra – pp. 26-27/ e x t r a s

Cartea aceasta este o amprenta neagra a patruzeci si cinci de ani de dictatura. Numele cuprinse in ea par multe, desi sunt mult mai putine decat au fost in realitate. Urmele s-au sters, memoria a cedat, sensurile s-au reconturat si, mai presus de toate, indiferenta a nivelat totul. Cu cinismul lui diabolic, Stalin a sintetizat diferenta dintre unicitatea crimei si informitatea macelului: „Moartea unui om este o tragedie; moartea unei multimi este pura statistica”. Batranul criminal s-a obisnuit cu crima din timpul razboiului civil, al troicilor, al deschiaburirii, al Marii Terori, al Gulagului, al foametei dirijate. Si chiar in timpul razboiului mondial si-a sacrificat milioane de concetateni impingandu-i peste frontiere la care nu avea dreptul, pedepsindu-i apoi pe soldatii invingatori pentru ca s-au molipsit de libertatea Occidentului. Indiferenta de azi fata de vietile atator oameni se datoreaza si acestei filosofii a „numerelor mari”, care a stat la baza comunismului sovietic si care a sterilizat mila, compasiunea, sentimentalismul, datorate fiecarui caz in parte.

Asa cum am vazut, intre 1944 si 1958 traseul tarii a fost acelasi cu al celorlalti sateliti ai Moscovei: alegeri falsificate, suprimarea partidelor democratice, crearea partidului unic, abolirea monarhiei, sovietizarea institutiilor, comunizarea armatei, politiei, justitiei, reforma cultelor, invatamantului, Academiei, nationalizarea bancilor si industriei, colectivizarea agriculturii. Fiecare din aceste „etape revolutionare”  a atras dupa sine represiuni si morti in randul opozantilor. Si, spre ghinionul nostru si spre deosebire de celelalte tari, in Romania tocmai esecul colectivizarii si retrezirea apetitului de libertate dupa retragerea trupelor sovietice urmau sa genereze un al doilea mare val de arestari in randul taranilor, preotilor, studentilor si intelectualilor, val programat sa prefateze  contrastant declaratia de independenta  fata de unicul centru de putere de la Moscova, cea care a deschis tara, in 1964, spre toate azimuturile.