DESCRIERE
Ioan IANOLIDE | Intoarcerea la Hristos – document pentru o lume noua
Editia a II-a ingrijita de Manastirea Diaconesti
Editura Bonifaciu 2012, 2022
||||
Extras din Cuvantul autorului catre cititor
Prietene,
Cu ajutorul lui Dumnezeu sper ca aceste documente sa fie publicate si sa ajunga la tine, pentru a sti lumea de azi si oamenii de maine ce a fost aici, acum. Este dorinta lui Valeriu. Nu e o lucrare literara, ci o cantare a lebedei. Cuvantul nostru este: Totul in Hristos!
Important de stiut este ca in conditiile in care scriu aceste randuri nu am linistea necesara, notez in fuga, fara a reciti, deci ramane un vadit caracter de ciorna si cititorul care nu stie ce este teroarea in care traim noi nu va realiza de ce s-au strecurat greseli, de ce lipsesc documentele, de ce nu este materia mai sistematizata, de ce nu s-a facut un studiu colectiv, de ce nu cunoastem literatura mondiala in domeniu, de ce... de ce... de ce...!
Marturisesc ca este un act de adevarata nebunie faptul ca totusi fac aceasta dezvaluire, nu pentru ca risc temnita ori moartea, ci pentru ca ma ingrozeste mutilarea morala la care as putea fi supus.
Lucrez in conditii neprielnice, urmarit de teama. Intre constiinta datoriei ce o am fata de experienta uriasa pe care am facut-o – mai ales cand stiu ca numai eu am supravietuit unor imprejurari ce trebuie cunoscute – si intre instinctul de conservare pus in alerta de teama ca sunt urmarit, am ales cu raspundere sa marturisesc.
Sunt saisprezece ani de cand ne-am eliberat, plangand, sufocati, tristi din Aiud si de cand ne simtim intemnitati de statul ateist. Avem ce manca, suntem bine imbracati, avem apartamente moderne, ne putem ingriji sanatatea prin spitale, avem la dispozitie cartile si revistele vremii, dar nu avem libertate, nu avem multumire sufleteasca, nu avem dreptul de a ne exprima, de a marturisi public. Nu avem dreptul de a fi noi insine. Sunt create conditiile obiective de a muri ca niste necunoscuti. Suntem mereu defaimati, calomniati, discreditati si nu avem dreptul de a ne apara, de a spune adevarul. Cu durere privesc cum oamenii de cultura ai vremii au scris impotriva-ne fara sa se fi obosit sa ne consulte, caci ei sunt megafoanele ateismului si nu ale adevarului.
Aici s-au nascut sfinti, martiri si eroi. Asa ne-am luat deptul de a spune adevarul impotriva lui Marx, Lenin, a marxism-leninismului si socialismului. Marturia noastra este cruda, dar e palida in raport cu realitatea, caci intensitatile traite aevea depasesc toate posibilitatile de exprimare.
Temnitele au fost laboratoarele de „reeducare” a „dusmanilor regimului”, pana cand am fost considerati inofensivi puterii de stat. Presiunile ce s-au exercitat asupra noastra au fost geniale si bestiale, incat putini au putut rezista. Totusi au fost oameni care au crezut pana la sfarsitul tuturor chinurilor si au ramas curati. In acesti oameni a viat Hristos, a vorbit Hristos si Hristos vorbeste secolului XX prin ei.
Acum, cand oamenii au fost supusi, cand toate puterile sunt concentrate intr-o singura mana, cand fiecare individ este urmarit in tot ce face si gandeste, marele adversar al regimului ramane credinta, caci puternicii atei nu au siguranta daca nu sunt intronati ca zei in mintea tuturor supusilor lor. Streangul se strange nu in jurul gatului, ci in jurul sufletului si nu exista iesire, nu exista alternativa. Orice libertate si initiativa este strivita din fasa.
Viitorul acestui neam se zdrobeste cu toate mijloacele de propagare a ateismului, materialismului si nihilismului. Crestin, roman si om sunt cele trei valori ce se confunda, se intregesc si cuprin sufletul romanesc. Dar de cand se propaga marxism-leninismul, sufletul romanesc a fost inmormantat.
Ne descompunem, ne lepadam de noi insine, murim sufleteste. Tinerii ce cresc acum au constiinta ca sunt romani dar nu mai au suflet romanesc. Moare sufletul crestin al neamului. Avem nevoie sa ne regasim sufletele, sa ne reorientam valorile, sa credem in oameni si in Dumnezeu.
Perspectivele unui imperiu comunist triumfator in acest secol se deschid cu intunecimi inca nebanuite de fantezia omeneasca. „Reeducarea” din Pitesti e un simbol al mapamondului comunist.
Valul acesta nimicitor pare a fi pus stapanire pe intreaga lume. Marxismul este instaurat in U.R.S.S., Europa de Est, China, Vietnam, Cuba si in Africa. Partidul Comunist exista in toate tarile. Francmasoneria tulbura apele si manevreaza din umbra. Democratia de tip occidental deschide portile „democratiei” marxiste, caci acolo marxistii au toate drepturile, pe cand aici nu au dreptul decat marxistii. O.N.U. este tribuna cea mai inalta de la care se raspandeste marxismul. Partidele politice crestine europene sunt palide. Evreii continua sa joace rolul lor de prim mana in marxism. Nu exista nici o idee, nici o personalitate, nici o forta politica sau sociala care sa contacareze marxismul.
Pe plan extern se urmareste Sovietul suprem international, atotputernic peste cinci continente. Vor disparea tarile, caci va fi o unica ordine mondiala. Vor disparea statele, care vor fi preluate de activul de partid. Vor disparea armatele, caci puterea centrala va dispune de forta fara opozitie. Va disparea Biserica, fiind inlocuita cu stiinta marxista. Constiintele vor fi formate de puterea centrala. Gandirea, creatia vor fi strict marxiste. Stiinta nu va exista in afara marxismului. Fiecare om va fi programat cate necesitati are si cata capacitate de munca datoreaza. Toti oamenii vor fi supusi unui riguros control. Va exista o singura idee, o singura oranduire, o singura putere, un singur popor.
Nu este nici un basm, nici o sperietoare si nici chiar o utopie, ci este un plan realizabil, posibil, aproape sigur, daca marxismul va invinge.
