Centrul International de Studii asupra Comunismului. Continua schimbarea in rau. Oameni sub presiunea institutiilor statului comunist

DESCRIERE

Centrul International de Studii asupra Comunismului

Continua schimbarea in rau. Oameni sub presiunea institutiilor statului comunist

Fundatia Academia Civica, 2019

Colectia “Istorie orala” - 37

Editor – Georgeta POP

||||

„CRUCIADA COPIILOR”, Dezbatere despre politica demografica a regimului Ceausescu, organizata de Fundatia Academia Civica, 11 ianuarie 2004 (Arhiva de Istorie Orala, Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, Sighet – Centrul International de Studii asupra Comunismului, inregistrarea nr. 1773)

A.B. (Ana Blandiana, nnLB): Vreau sa va spun ca din punctul de vedere al unor oameni liberi si al unor oameni normali, ceea ce s-a petrecut in Romania nu putea fi inteles doar politic. Era de neinteles pur si simplu uman, parea ca este vorba de o carenta umana a romanilor. Adica un popor in care se intampla asemenea lucruri, care suporta asemenea lucruri... ceva nu este in regula cu el.

In al doilea rand as vrea sa spun ca, din punctul meu de vedere, Decretul 770 din 1966, agravat in ’85, este de fapt punctul cel mai teribil si definitiv pe care l-a atins nationalizarea in Romania. Nationalizarea s-a petrecut in 1948, anul in care romanilor li s-au luat pamanturile, fabricile, proprietatile, casele. Romanul ramanea un om fara niciun sprijin material. Prin decretul din ’66, romanul nu mai avea drept nici asupra trupului lui. Sigur ca ar trebui sa spun romancele, dar de fapt drama a fost aceeasi, fizic, au suferit femeile, dar moral si psihologic au suferit si barbatii si in fond a suferit natiunea romana. O cercetatoare americana vorbeste despre politizarea trupului. Mie mi se pare ca este vorba despre nationalizarea trupului, despre nationalizarea insasi a existentei umane, in care omul nu numai ca nu mai avea nicio proprietate in afara lui, dar nu mai avea in proprietate nici macar propriul trup. Din acest moment, nimic nu mai putea sa-l scoata din umilinta. Personal sunt convinsa, si este o epoca pe care am trait-o, din nefericire, sunt convinsa ca tragediile pe care le-a nascut acest decret au avut un impact mai mare asupra imploziei din ’89 decat toata mizeria si toate celelalte umilinte.