Reynald SECHER | Vandeea: de la genocid la memoricid. Mecanismul unei crime legale impotriva umanitatii

DESCRIERE

Reynald SECHER    |    Vandeea: de la genocid la memoricid. Mecanismul unei crime legale impotriva umanitatii

Fundatia Academia Civica – Bucuresti, 2013

Prefata de Gilles-William GOLDNADEL

Postfete de Helene PIRALIAN

Stephane COURTOIS

Editor - Traian Calin UBA

Traducere din limba franceza de Ana CIUCAN TUTUIANU

||||

Prefata/ e x t r a s

Ramane delicata problema de a determina populatia sa accepte uciderea in masa a unei parti din ea insasi. In lipsa unui exemplu prezent in memoria contemporanilor, totul trebuie inventat in acest domeniu pentru a conditiona din punct de vedere psihologic tara prezentand ca logica si necesara aceasta politica, chiar daca ar fi vorba doar despre banalizarea mortii si a instrumentelor ei. E necesara deci o faza de tranzitie, numita initiatica, pentru a implica poporul si a-l compromite, ca martor si deci ca actor. Masacrele din 1792, apoi executiile publice, printre care cele din Piata Concorde unde, incepand cu 11 mai 1793 ghilotina ramane mereu ridicata, nu au alt scop decat provocarea spaimei si a ororii in constiinta colectiva si legarea membrilor Conventiei de popor printr-un „pact al sangelui”. Nimic nu este cucerit; ceea ce explica rapiditatea primelor executii colective ca aceea a celor doisprezece membri ai Asociatiei bretone, executati in douasprezece minute, la 18 iunie 1793. Membrii Conventiei se simt usurati si incurajati in politica lor; poporul, dupa ce a acceptat aceste prime executii in masa, nu mai poate da inapoi, ceea ce deschide un imens camp operational atat in Paris, cat si in restul Frantei, unde ghilotina, „aparat de ras national”, devine simbolul terorii. Legea generala din 17 septembrie 1793, numita si „lege a suspectilor”, este una din primele etape ale aplicarii masurii executiilor la scara mare. Ea se impune ca o masura naturala si ca o viziune salvatoare care vor fi impartasite de istorici marxisti ca Albert Soboul. Sunt vizati toti opozantii in sensul robespierrian al termenului si mai precis grupurile sociale si indivizii considerati irecuperabili din punct de vedere politic.