Maria sa, Neagoe Basarab...

DESCRIERE

Maria sa, Neagoe Basarab...

Insemnarile monahiei Platonida, Doamna Despina a Tarii Romanesti

Editie alcatuita si ingrijita la Manastirea Diaconesti

Tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului IOACHIM BACAUANUL, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului

Editura Bonifaciu, 2012

||||

Extras din Lamurire asupra editiei

Maria sa, Neagoe Basarab... nu este in totalitate, asa cum poate o sugereaza titlul, o lucrare de istorie, nici o fictiune literara si cu atat mai putin o scriere aghiografica. Nefiind exclusiv vreuna din acestea, cuprinde totusi cate ceva din fiecare.

Lucrare de istorie poate fi socotita in masura in care urmareste firul cronologic al domniei lui Neagoe Basarab, asa cum l-am gasit infatisat – cu controversele de rigoare – in cele doua vechi izvoare, Letopisetul Cantacuzinesc si Viata Sfantului Nifon scrisa de Gavriil Protul, precum si in alte documente si studii de specialitate, toate indicate in bibliografia orientativa de la sfarsitul cartii.

Fictiune literara este in privinta modalitatii narative adoptate: nu se cunoaste pana acum existenta vreunor insemnari biografice ale Monahiei Platonida, fosta Doamna Despina a Tarii Romanesti. Am ales insa aceasta formula de „jurnal” pentru ca permite o mai mare bogatie stilistica, ferita de monotonia inevitabila a expunerilor clasice. Ideea ne-a sugerat-o si afirmatia lui Constantin Gane din Trecute vieti de doamne si domnite ca probabil Monahia Platonida, retrasa la Schitul Ostrov de pe Olt, „va fi rememorat”, intre zidurile manastirii, „putina fericire si multele lacrimi de care a avut parte in viata” alaturi de Domnul Neagoe Basarab.

Scriere aghiografica nu cutezam a o numi, caci cele sfinte se cuvin a fi scrise de cei sfinti. Gandul nostru a fost doar acele de a infatisa – intr-o societate a modelelor de tot felul – chipul unui domn roman care a trait in mod isihast. Aici, sursa principala de inspiratie ne-a fost cartea Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Theodosie, o scriere in felul ei autobiografica, fiindca toate sfaturile date printului mostenitor au in ele greutatea cuvantului cercat cu fapta.

Invataturile ne arata lamurit ca viata voievodului muntean a cuprins cele trei dimensiuni nedespartite ale spiritualitatii ortodoxe, asa cum ni le infatiseaza teologia rasariteana: dogmatica, eclesiastica si ascetica. Domnul Neagoe a cunoscut dogmele credintei pravosalvnice si le-a pazit cu sfintenie. De asemenea, a avut nemarginita evlavie si dragoste pentru Biserica, pentru randuielile si slujitorii ei adevarati, episcopi, preoti sau monahi. Si nu in ultimul rand, a dus o viata de asceza, unind nevointele trupesti cu trezvia mintii. Invataturile cuprind pagini minunate de Filocalie privind stiinta duhovniceasca a curatirii omului de patimi si a unirii sale cu Dumnezeu. Surprinzator este cadrul in  care sunt rostite aceste invataturi: nu trapeza vreunei manastiri, nu pustia vreunei asezari izbavite de lume, ci sala divanului unei Curti domnesti din secolul al XVI-lea, cu tot fastul si podoaba de rigoare.