DESCRIERE
Daniel POPA | „Pe aici nu se trece”. Revolte taranesti din Vrancea (1957-1958)
CENTRUL INTERNATIONAL DE STUDII ASUPRA COMUNISMULUI, Fundatia Academia Civica, 2016
Colectia „Istorie orala” – 32
Seria „Recviem pentru taranul roman” – 3, initiata de Romulus RUSAN
Editor, studiu introductiv si aparat critic – Virginia ION
Editorul colectiei – Romulus RUSAN
||||
Domnica I. CRACIUN (n. Cristea)/ e x t r a s
Nascuta la 12 octombrie 1936, Vadu Rosca (judetul Vrancea), fara studii, taranca, casatorita, cinci copii (AIOCISAC interviu nr. 746 I, realizat in anul 1997)
Daniel Popa: Spuneti-mi, va rog, de ce au pornit oamenii din satul dumneavoastra la revolta, in noiembrie 1957?
Domnica Craciun: Di ce? Ne-a fost frica di colectivizarea asta. Noi n-am stiut c-ar sa fie bine, c-ar sa fie rau. N-am stiut cum ii treaba. Ne-a fost frica di ei.
D.P.: Dar de ce va temeati de colectivizare?
D.C.: Pentru ca ei a-nceput sa bata lumea, cand a venit atunsea in sat.
D.P.: Cand anume?
D.C.: In ’57, cand a-nceput colectivizarea.
D.P.: Si oamenii erau batuti ca sa se inscrie in colectiv?
D.C.: Da. Intra pan casa pi la lume si-i batea ca sa sa-nscrie. S-apoi s-a revoltat lumea si-a iesit in strada.
D.P.: Si cine-i batea pe oameni?
D.C.: Da’ oare-i cunosteam? Ca era straini. Cine, nu stim. Era straini si batea lumea.
D.P.: Erau multi cei care veneau sa treaca lumea in colectiv?
D.C.: Erau f’o 12 insi.
D.P.: Si lumea s-a revoltat impotriva celor care bateau?
D.C.: Impotriva la aia care facea rau la lume.
D.P.: Da. Si ei de cand au venit?
D.C.: Cam pi la sfarsitu’ lu’ octombrie, asa, a venit.
D.P.: Ati auzit si despre ce se intamplase in alte parti?
D.C.: Da. Auzeam ca bate lumea sa sa treaca la colectiv...
