Zygmunt KRASINSKI | IRIDION

DESCRIERE

Zygmunt KRASINSKI    |    IRIDION

Editura EIKON – Bucuresti, 2019

Traducere de Vasile MOGA

||||

Extras din Prolog

Suntem la sfarsitul lumii vechi. Cand tot ce-a fost viu in ea-i stricat, descompus, scrantit. Zei si oameni, deopotriva, si-au iesit din minti.

La fel ca Jupiter, domnul din cer, tot astfel Roma, pe pamant stapana, in agonia ei, e luata de sminteala. Doar Soarta-i calma; neclintita si implacabila „ratiune” a lumii priveste de sus valtorile de pe pamant, din cer.

Din haos inalta-voi acest cant, ce-mi clocoteste-n piept. Duh al distrugerii, vino-mi in ajutor, ca inspiratia sa ma inunde, sa ma copleeseasca si sa se raspandeasca-n cele patru zari ca trasnetu-n furtuna ce durduie acum asupra veacurilor scurse, tot ce e viata aruncand in hauri. Si sa se stinga-apoi la fel ca trasnetul cand si-a-ncheiat lucrarea. O noua lume-apare, iata, spre rasarit! Dar nu ea ma framanta.

Unde-ti sunt, Roma, umbrele ce-odinioara umblau cu pas sublim, cu demnitate, pe colinele tale, toate sapte? Unde-s patricienii cu-o mana pe jungherul de jertfa si cu alta pe lance, cu inima plina de taine, cu fruntea-ntunecata de atatea orori, unde-ti sunt strabunii, unde-s asupritorii plebei, cei ce au supus Roma si au distrus Cartagina? Unde-i vestala ce urca-n tacere cu focul sfant pe trepte-n Capitoliu?