Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Admirabila tacere. Jurnal (2 iulie1967 - 29 septembrie 1968)

0 opinii / Scrie o opinie
  • 29,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116
Produs cumparat impreuna cu:

DESCRIERE

Admirabila tacere. Jurnal (2 iulie1967 - 29 septembrie 1968), de Alexandru Mironescu - editura Eikon

ALEXANDRU MIRONESCU | ADMIRABILA TACERE - Jurnal (2 iulie 1967 - 29 septembrie 1968) | Arhiva Rugului Aprins 2

Editura EIKON, Bucuresti, 2016

Editie ingrijita si prefata de Marius Vasileanu 

Capitolul I

16.X. (p.110)

Ma bucur nespus de mult de initiativa celor de la E.L. [Europa Libera] de a face cunoscuta creatia romaneasca peste hotare si sa aud vorbindu-se de Mircea Eliade si cu deosebire de vechiul si bunul meu prieten Mircea Vulcanescu, om care a murit ca un martir si care in generatia mea conteaza ca una din cele mai stralucite si puternice personalitati. As dori sa notez cu acest prilej ca, intr-un fel, de la inceput, nu intr-o claritate intelectuala, ci temepramental si pe niste inclinatii care cu timpul s-au accentuat, dar mai ales s-au limpezit in mod total, eu nu am impartasit si nu mai impartasesc acum deloc conceptiile si atitudinile confratilor mei de generatie. Si, desi inaintea mea aderenti la o conceptie crestina, au evoluat (daca termenul mai e potrivit) spre niste pozitii pe care eu le socotesc de confuzii heterodoxe.

Eu, dimpotriva, de la estetism si disponibilitati am mers intr-o claritate ortodoxa si la o afirmare ca o putere care sta in efortul unor vieti angajate si privilegiate, la o afirmare a valorilor si experientei cu caracter universal al crestinismului realizat la modalitatea majora in aria comunitatii romanesti. Eu nu cultiv si nici nu recomand si nici nu imi sunt deloc la inima mostenirile noastre ilirice, dacice, folclorice, tot pitorescul acesta pagan, de vraji, de opacitati, si in fond, din perspectiva mea, de foarte primejdioase dracii, cu atat mai primejdioase cu cat sunt luate in primire si speculate de oameni incontestabil foarte dotati si foarte subtiri.

Problema pentru mine, cardinala si suprema, este definirea si promovarea aurului pur crestin, din toata aceasta ganga depusa de influentele prolixe depuse in sufletul, uneori chiar in substanta noastra, de conditiile istorice, au carrefour des Empires. Nu dispretuiesc aceste influente si chiar le pretuiesc, pana la un punct, in fenomenul artistic si in cel cel general vad in ele o bogatie, dar cultul lor imi repugna pur si simplu, nu numai ca o problema de conceptie, dar chiar ca una de stil. Iata, chiar acum, cu prilejul colocviului Brancusi, imi repugna atata folclor, atata gorj, atata oltenism, atata localizare si atata taranime. Desigur, universalitatea este in mod paradoxal legata de o autenticitate, sa zicem "locala", dar nu intelesul ridicol de localitate, ci in intelesul intalnirii profunde cu o autenticitate a omului dintr-un anumit spatiu, eventual un anumit timp. Brancusi a ajuns la o expresie majora in contextul unei culturi majore.

Noi romanii nu suntem numai destepti si dotati, ci suntem si amestecati in doze variabile, cu o superficialitate, cu un tembelism, cu apa in vin, si adeseori ilustram mediocritatea si caldicelul.

Eu socotesc ca staruim inca intr-un soi de semanatorism si traditionalism (nu traditie, ci -ism), fie si mai alambicate, prin care ramanem lipiti, nu de geniul nostru, ci de mediocritatea noastra.

Eu propun si recomand o indrazneala - nu o nerusinata indrazneala, care niciodata nu se poate incheia cu un rezultat care sa ramana, ci o indrazneala cu acoperire, care sa afirme valori mari, experiente personale puternice, teme cutezatoare. Dar cu Zalmoxe, cu oalele de pe muntele Gaina, cu folclorul din Bolintinul din Deal, cu Papura Voda si chiar cu Scrisoarea pierduta, eu ne vad intrand intr-un impas si ramanand intr-un minorat, intr-un complex de inferioritate, care cred ca nu sunt implicate iremediabil in substanta noastra dar pe care nu le vom putea lepada si eventual depasi decat adoptand o atitudine care sa deschida o alta perspectiva si sa hraneasca mari planuri si mari aspiratii.

Lumea se va satura - daca nu chiar s-a saturat - de atatea snoave calusaresti, de atatia irozi, de prea multe sarbe si fluierase. Destul, Ajunge! Din partea geniului creator al romanilor, eu nadajduiesc si doresc altceva, dar pentru asta e nevoie de o alta orientare.

SPECIFICATII

An aparitie 2014
Nr. pagini 408
Limba Romana
Cod 978-606-711-068-5