Exilul. Pedeapsa si binecuvantare. Cartea Proorocului Irimia - Ioan Buteanu

DESCRIERE

IOAN BUTEANU | EXILUL: PEDEAPSA SI BINECUVANTARE. CARTEA PROOROCULUI IEREMIA Editura EIKON, Bucuresti – 2016

Extras din capitolul 2.3 - Viata si personalitatea lui Ieremia Amintim trei dintre “luptele” lui Ieremia: 1. “In 609 i.H. are loc conflictul din Templu: cand profetul (care) protesteaza impotriva fetisizarii Templului este arestat, i se aduc acuzatii politice, (e) cat pe ce sa fie ucis.” 2. In 605 i.H. profetiile sale pe care le dictase lui Baruh si acesta le scrisese pe un sul ajung la regele Ioiachim, care le arde pe masura ce le citeste, dar nu reuseste sa ii aresteze pe cei doi. 3.

“Dupa deportarea din 597 i.H., Ieremia are de infruntat manipularea pe care “profetii mincinosi” o exercitau asupra poporului. El le adreseaza si exilatilor o scrisoare, prin care ii sfatuieste sa-si chiverniseasca viata in Babilon, pentru ca exilul va fi lung.” Dupa cucerirea Ierusalimului, babilonienii il lasa sa aleaga unde vrea sa locuiasca si el decide sa ramana alaturi de guvernatorul Godolia.

Dupa uciderea acestuia “ajunge sa fie tarat in Egipt de partizanii unei aliante antibabiloniene: predica diasporei, fara succes, impotriva idolatriei. Moare probabil intr-una din coloniile evreiesti din Delta Nilului.” Walter Brueggemann considera, pe buna dreptate, ca “in miezul cartii sta persoana lui Ieremia”, pe care il numeste “un poet de o imensa imaginatie si un om de adanc curaj si adanca credinta”. Acest om care nu a dorit sa devina prooroc a ajuns pana la urma, purtat de Duhul Domnului, “un drept prigonit” a carui viata a ajuns si ea “profetica pana in toate amanuntele ei. El insusi a fost vazut ca o prefigurare mesianica: prigonit de cei carora le vesteste cuvantul lui Dumnezeu, urmarit de autoritati, care il consulta totusi in secret, <>, dar si <>, neinvins de frica.”

Despre cine si cum a fost Ieremia ne putem face o impresie citindu-i cuvintele pline de pasiune cu care vorbeste despre viata sa plina de harul Domnului. Vorbeste direct si viu si il gasim sfasiat intre doua stari contradictorii: o mare suferinta si izolare fata de ceilalti oameni si, pe de alta parte, o mare fericire care vine din cuvintele Domnului. El, care pare mai degraba un personaj retras, discret si un om al pacii a fost pus de Dumnezeu sa fie impotriva tuturor: regi, preoti, capetenii, popor obisnuit, prooroci mincimosi, oameni din Ierusalim, oameni din satul sau... Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca “Profetii au puterea fie de a rosti proorociile fie de a se abtine de la rostirea acestora. Ei nu sunt legati de o necesitate ci onorati cu un privilegiu.

Din acest motiv Iona fuge, Iezechiel amana si din acest motiv Ieremia se scuza/ cauta sa se scuze. Dumnezeu ii conduce nu numai prin coercitie ci si prin sfaturi, recomandari, amenintari. El nu le intuneca mintile fiindca intunecarea mintii e o lucrare specifica demonilor. Lucrarea Domnului este aceea de a ilumina si de a invata atunci cand este necesar.”