DESCRIERE
IEROTHEOS, Mitropolitul Nafpaktosului | Dogmatica empirica, dupa invataturile prin viu grai ale Parintelui Ioannis ROMANIDIS
Volumul II - Dumnezeul treimic. Crearea lumii. Caderea. Intruparea. Biserica. Viata dupa moarte
DOXOLOGIA, 2017
Traducere din limba greaca de Tatiana PETRACHE si Manastirea Diaconesti
Carte tiparita cu binecuvantarea ainaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei
||||
Extras
Vom examina si mai amanuntit acest subiect al energiei noetice si energiei rationale.
Fiecare fiinta necreata si creata are o energie, cu deosebirea ca energia celei necreate este necreata, iar a celei create este creata. La fel si sufletul, ca faptura creata a lui Dumnezeu, are o energie. Dar, in functie de locul unde lucreaza, energia aceasta primeste diferite denumiri, asa ca vorbim, de fapt, despre „energii ale sufletului”.
Parintii Bisericii, din experienta lor, au facut distinctia intre energia noetica si cea rationala.
„Ceea ce stiau Parintii este ca exista un organ al personalitatii omenesti, pe care l-au numit energie noetica, in antiteza cu energia rationala.
Vasazica, energia rationala e ceea ce numim astazi judecata omului, adica intregul sistem neurologic de memorie al omului, care are drept centru creierul. In opozitie cu ratiunea, au numit cealalta energie <<noetica>>, despre care se presupune ca ar trebui sa fie in inima omului, dar care, atunci cand nu functioneaza corect, nu este in inima.”
Este vorba despre doua energii paralele ale sufetului.
„Sunt doua functii paralele ale personalitatii omenesti – energia rationala si energia noettica. Un om poate, prin ratiunea lui, sa fie un luminator, poate sa fie, din punct de vedere rational, un teolog de marca, iar la minte sa fie impietrit; mintea lui sa fie in intuneric. Pe de alta parte, se poate sa fie cineva complet analfabet din punct de vedere lumesc si totusi sa aiba mintea luminata, si sa stie cum sa lumineze si mintea altor oameni; adica el, care este analfabet, sa stie cum sa-i calauzeasca pe altii de la curatire la luminare. Vasazica, din punct de vedere crestin, cine este <<analfabetu>>?
Dar <<luminatul>>? Unul care are multa stiinta de carte si habar n-are de luminarea inimii? Sau unul care are luminarea inimii si stie sa-i calauzeasca si pe ceilalti oameni la luminare? De aceea vedem fenomenul acesta paradoxal ca, in Ortodoxie, de cele mai multe ori, cei mai luminati sunt cei care n-au studiat teologia pe la universitati. Astfel, avem doua fenomene. Unul e analfabetul intr-ale ratiunii si luminat la minte. Iar celalalt e luminatul intr-ale ratiunii si intunecat la minte.
Apoi, mai sunt si alte exemple, cand cineva e luminat si cu ratiunea, si cu mintea. Combinatia aceasta ni i-a dat pe arii Parinti ai Bisericii. Cand un parinte al Bisericii are doar mintea luminata, ii avem pe marii Parinti nevoitori,, care in cele duhovnicesti sunt de neatins. Tot ce au scris despre viata duhovniceasca este de neegalat, insa nu ne-au lasat scrieri, sa zicem, ca ale lui Vasilie cel Mare sau Grigorie de Nyssa, care au avut si o inalta cultura profana. Apoi, mai avem si cealalta categorie: omul care este si impietrit la inima, si dobitoc intr-ale ratunii.”
