Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Slava lui Dumnezeu vol 7 de Hans Urs von BALTHASAR

0 opinii / Scrie o opinie
  • 50,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116
Produs cumparat impreuna cu:

DESCRIERE

Hans Urs von BALTHASAR

Slava lui Dumnezeu

O estetica teologica

VII: Teologie: Noul Testament

Editura Galaxia Gutenberg, 2020

Colectia HANS URS VON BALTHASAR este coordonata de Alin TAT

Traducere din limba germana de Maria-Magdalena ANGHELESCU

Pret 50,00 Lei

 

Extras/ Motto

Intr-un sens propriu numai lui, Dumnezeu traieste in mod real in lume experienta „destinului”. Si este el insusi astfel incat s-o poata trai. Iar faptul ca poate trai aceasta experienta este slava lui ultima. Ea este identica cu aceea de a fi „iubirea”. De aceea crucea este simbolul prin excelenta. Cine se atinge de ea, inchide lumea in incomprehensibilitate.

GUARDINI

Extras/ Introducere

Cu sfiala ne pregatim de acest ultim urcus, pentru care au fost facuti acei multi pasi de mai inainte. Caci tot ceea ce pana acum putea fi considerat si spus in mod izolat, navaleste acum cu atata putere laolalta, incat oricui i se taie respiratia si ramane fara de cuvinte in fata acestei unitati. Cata vreme Dumnezeu a vorbit „in multe randuri si multe chipuri” (Evr 1,1) iar „forma” revelatiei lui s-a extins „temporal” in pas cu istoria noastra, calauzindu-ne astfel si pedagogic treptat inainte (Gal 3,24; 4,2), omul a crezut ca-l poate urma. Dar finalmente, toate distinctiile, aspectele, conceptele, semnele, imaginile, cuvintele si timpurile se intrepatrund in „plinatatea” unica transcendenta, in Unicul „in care Dumnezeu a binevoit sa salasluiasca [trupeste] toata plinirea” (Col 1,19), care este „mostenitor a toate” (Evr 1,2) si in care este depasita si anulata astfel, in slava Legamantului-harului, si diferenta dintre arhetipul slavei divine si reflectarea lui pe chipul omului, iar pana la urma chiar si relatia dintre arhetip si imagine, astfel incat Unicul despre care trebuie sa tratam acum devine, intr-un sens nemaiintalnit, co-fondator al tuturor timpurilor, chiar „stralucire a slavei” si „chipul fiintei” lui Dumnezeu (Evr 1,5). Cu toate acestea, Dumnezeu nu distruge opera sa inceputa, ca un Shiva care dansand distruge lumea, ci desavarseste in in identitatea persoanei celui Unic distinctia de neamestecat a naturilor: iar aceasta este mult mai dificil de realizat mental decat un amestec final universal sau chiar decat o „abolire” progresiva hegeliana a diferentelor in sinteza.