Litera stacojie

DESCRIERE

Nathaniel HAWTHORNE - Litera stacojie

CORINT BOOKS, 2015

Colectia Clasici ai literaturii universale

Traducere din limba engleza si note de Anca FLOREA

Prefata de Dan GRIGORESCU

Extras/ Prefata

Istoricii literaturii americane vorbesc despre anii de la mijlocul secolului al XIX-lea ca despre momentul in care s-au deslusit foarte clar doua directii dominante: una, reprezentata de transcendentalisti (si, in primul rand, de Emerson), proclamand ca ideal al existentei umane dobandirea Adevarului si a Binelui; celalata, reverberatie a viziunii lui Poe (care murea, in imprejurari tragice, in 1849), credincioasa Frumosului ca valoare suprema. In Noua Anglie, teritoriul unde se intemeiase traditia puritana a culturii de pe Coasta de Est, inca din vremea primelor colonii americane, transcendentalismul era, prin firea lucrurilor, miscarea cea mai influenta: putini erau scriitorii de aici care sa-si exprime rezervele fata de ideile lui Emerson si ale prietenilor sai si inca si mai putini admiratori declarati ai lui Poe. Dintre acestia, numele cel mai des pomenit e cel al lui Nathaniel Hawthorne. Nu rare au fost imprejurarile in care acest modest functionar al Oficiului vamal din Salem ii ironizase pe „tinerii ce se imbulzesc la picioarele domnului Emerson”, satirizase „visele desarte ale transcendentalismului” si „atmosfera plictisitoare pe care o raspandesc in jurul lor” acesti intelectuali ce stiu atat de putin despre advaratele suferinte ale oamenilor. Mai mult decat atat, el se declarase implicit, intr-un eseu despre „artistul frumosului”, de partea lui Poe, atat de violent contestat de transcendentalisti.

Hawthorne era si prin temperament, si prin educatie un singuratic. Detesta ocaziile in care era obligat sa apara in public si, poate, si aceasta a contribuit la adversitatea lui fata de cercul lui Emerson ce cultiva, aproape ca pe un ritual, intanirile consacrate discutiilor cu caracter filosofic sau literar.