DESCRIERE
Stefania DINU | Mese si meniuri regale Eleganta, fast si bun-gust
Editura Corint, 2019
Colectia Istorie cu blazon
Prefata de Sorin Liviu DAMEAN
||||
Extras din Introducerea semnata de autoare
Viata cotidiana la Curtea Regala a Romaniei este un subiect care m-a pasionat si ma pasioneaza in continuare, astfel ca aceasta carte reprezinta rodul cercetarii unui aspect foarte important al vietii de zi cu zi, si anume masa si alimentatia ca parte integranta a traiului cotidian.
De-a lungul timpului, modul de a gati a evoluat, oamenii – atat cei obisnuiti, cat si cei de rang inalt – devenind mai preocupati de gustul mancarurilor, calitatea luand locul cantitatii.
In Franta, ca si in alte tari din Europa, folosirea mirodeniilor orientale fusese in secolele al XIV-lea – al XV-lea una din principalele trasaturi ale bucatariei franceze aristocratice. Incepand cu secolul al XVII-lea insa, calatorii francezi denuntau in mod sistematic felurile de mancare condimentate, care inca se mai serveau in restul Europei. De altfel, daca bucatarii francezi continuau sa foloseasca piperul, cuisoarele si nucsoara, ei au inceput totusi sa le utilizeze in cantitati mult mai reduse sau chiar sa renunte in totalitate la celelalte mirodenii: sofran, ghimbir, scortisoara, ardei iute. Inca de la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea se punea din ce in ce mai des accentul pe o mancare sanatoasa. „Incercati, atat cat va sta in putinta – scria Nicolas de Bonnefons (un autor francez de carti de bucate), sa diversificati si sa diferentiati prin gust si forma tot ceea ce veti prepara: un potage (ciorba) sanatos sau un gustos potage burghez, cu bucati alese de carne, fara tocatura, condimente si alte ingrediente, ci simplu si sanatos; astfel ca acela de varza sa aiba intr-adevar miros de varza, cel de praz, de praz, cel de napi de nap, si la fel toate celelalte, si veti vedea ca stapanii se vor simti mai bine, vor avea intotdeauna pofta de mancare. Ceea ce spun despre potage inteleg sa fie pentru orice si sa slujeasca pentru tot ceea ce se mananca.” De aici rezulta si aparitia unor principii gastronomice.
