Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Evgheni VODOLAZKIN | Soloviov si Larionov

0 opinii / Scrie o opinie
  • 35,64 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Evgheni VODOLAZKIN    |    Soloviov si Larionov

HUMANITAS fiction, 2015

Colectia Raftul Denisei

Traducere din rusa si note de Adriana LICIU

||||

Extras din primul capitol

S-a nascut la statia de cale ferata cu numele insignifiant de Kilometrul 715. In ciuda numarului din trei cifre, halta era mica. Nu avea nici cinema, nici posta, nici macar scoala. Nu era nimic in afara de sase case din lemn asezate de-a lungul caii ferate. Baiatul a parasit statia la saisprezece ani. A plecat la Petersburg, a intrat la universitate si s-a apucat sa studieze istoria. Era de asteptat, avand numele primit la nastere: Soloviov.

Profesorul Nikolski, conducatorul lucrarilor lui stiintifice, l-a numit un fel de self made man tipic, venit in capitala cu un transport de peste, dar asta, fireste, era o gluma. Cu mult timp inainte de venirea lui Soloviov (anul 1991), Petersburgul incetase sa fie capitala, iar la statia Kilometrul 715 nu se gasise niciodata peste. Spre marele regret al adolescentului Soloviov, acolo nu exista nici un rau, nici macar un iaz. Citind una dupa alta carti despre calatorii pe mare, viitorul istoric isi blestemase viata traita pe continent si hotarase sa-si petreaca restul zilelor, inca destule la vremea aceea, intr-un loc unde uscatul intalneste marea. Ca si aspiratia spre cunoastere, atractia catre o apa mare a determinat optiunea lui pentru Petersburg. Cu alte cuvinte, afirmatia cu transportul de peste ar fi ramas o gluma fara accentul atat de elegant pus pe expresia englezeasca pe biruirea circumstantelor initiale. Oricum am lua-o, istoricul Soloviov era un adevarat self made man.

Altfel stau lucrurile cu generalul Larionov (1882-1976). El a aparut pe lume la Petersburg, intr-o familie de ofiteri din tata-n fiu. Toti fusesera ofiteri – cu exceptia tatalui viitorului general, care fusese director la caile ferate. Copil fiind, Larionov avusese norocul sa-si vada strabunicul (cei din familie aveau tendinta de a trai mult), si el, fireste, general, un batran inalt, tinandu-se drept, care isi pierduse un picior in batalia de la Borodino.

SPECIFICATII

Traducere Traducere din rusa si note de Adriana LICIU
An aparitie 2015