Maseurul orb de Catalin Dorian FLORESCU

DESCRIERE

Catalin Dorian FLORESCU

Maseurul orb

HUMANITAS, 2023

Traducere din limba germana de Mariana BARBULESCU

Extras/ Ratacirea

Mai exista un graunte de frumusete. Cata vreme o credeam, eram in siguranta.

Trecusem granita cu zece minute in urma. Preotul sedea langa mine si mirosea a usturoi. Mirosul ii pornea din stomac, o lua in sus, pe gatlej, ajungand in gura, si ne invaluia pe toti, pe mine, pe nevasta, pe baiat, pe muncitorul forestier, chiar si pe el insusi, si, daca o tinea tot asa, aveam sa lesin si sa intru cu masina intr-un copac. Soseaua nu duce lipsa de copaci si nici de cruci.

Erau copaci de tara care cresteau in toate directiile, numai bisericile se inaltau drepte spre cer. Ele aveau coloana vertebrala. Pe sub copaci erau cruci. Fiecare cruce avea o familie care se strangea in jurul ei, soptind: „Sarmanul de el, uite, aici s-a intamplat!”. Apoi era spusa viata sarmanului. Astia erau copaci care aveau povestile lor. La fiecare cativa kilometri, tara era impanata cu morti; pana cand sosea – prea tarziu – primul ajutor, ei zaceau acolo si asteptau. Poate ca nici nu era cel mai rau sfarsit cand voiai sa-ti faci iesirea din viata. Stateai lungit la umbra, pe deasupra trecea o boare, poate era chiar dracul, care incerca sa vada daca nu putea cumva sa te ia la el.

Preotul fusese chemat la o ultima impartasanie si-si luase cu el toata familia. Era ca o excursie in numele Domnului.

„Omul ala a murit de rautate. N-a facut nimanui vreun bine, a zis popa dupa o bucata de drum. In rugaciunile lui, nu pomenise decat de o slabiciune a inimii; apoi a mancat usturoi din belsug si acum calatorea cu el in masina mea. Asa ma alegeam si eu cu ceva de pe urma impartasaniei.