Ludmila ULITKAIA - Imago

DESCRIERE

Ludmila ULITKAIA - Imago

HUMANITAS FICTION, 2016

Colectia Raftul Denisei – coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere din rusa si note de Gabriela RUSSO

Extras/ Prolog

Tamara, inca adormita, sta in fata farfuriei cu jumari de oua.

Mama Raisa Ilinicina trece binisor cu pieptenele cu dinti lipsa prin parul ei, straduindu-se sa nu traga prea tare de suvitele ca pasla, neastamparate.

De la radio se revarsa o muzica solemna, dar nu se aude prea tare: bunica doarme in spatele peretelui despartitor. Apoi muzica amuteste. Pauza e destul de lunga si grea parca. Pe urma se aude vocea cunoscuta:

„Atentiune! Aici Moscova. Toate statiile de radio sunt in emisie. Transmitem comunicatul guvernului...”

Pieptenele incremeneste in parul Tamarei, ea se dezmeticeste brusc, inghite pe nerasuflate jumarile si cu vocea putin ragusita dimineata zice:

„Probabil vreun fleac de raceala, mama, a cuprins dintr-odata toata tara...”

Nu reuseste sa termine vorba, ca brusc Raisa Ilinicina smuceste pieptenele, capul Tamarei se apleaca mult spre spate si se aud dintii clantanindu-i.

„Taci”, sopteste cu vocea sugrumata Raisa Ilinicina.

In pragul usii apare bunica imbracata in halatul la fel de vechi ca Marele Zid Chinezesc. A ascultat pana la capat comunicatul de la radio si zice bucuroasa:

„Sa cumperi ceva dulce de la Eliseevsk, Raecika. E Purim azi. Cred ca Sameh a mierlit-o.”

La vremea aceea Tamara nu stia ce inseamna Purim, de ce trebuia cumparat ceva dulce si cu atat mai putin stia cine era Sameh asta. De unde sa stie fata ca de multa vreme cei din familie ii numeau in secret pe Stalin si Lenin cu primele litere s si l adaugate poreclelor dintr-o limba veche, misterioasa – sameh si lamed.

In timpul asta vocea indragita de toti anunta ca boala nu e deloc un simplu guturai.