DESCRIERE
SENECA Lucius Annaeus
Binele tau e al meu – Despre binefaceri/De beneficiis
Editura Seneca Lucius Annaeus, 2015
Colectia „In DOI”
Traducere din limba latina de Ioana COSTA
Extras/ Cartea intai – capitolul 1.
1. Intre multele rataciri de tot felul ale celor care traiesc la intamplare si nechibzuit, as spune, preabunul meu Liberalis, ca sunt doua care aproape nu se pot deosebi, si anume ca nu stim nici sa daruim, nici sa primim. Una decurge din cealalta, incat binefacerile rau plasate aduc rele indatoriri si, daca nu sunt restituite, e prea tarziu sa ne mai plangem: s-au transformat in pierderi in momentul in care au fost date.
2. Nici nu e de mirare ca, intre pacatele cele mari si multe ale sufletului, nu este vreunul mai des intalnit decat nerecunostinta. Faptul acesta, cred eu, se datoreaza mai multor cauze. Cea dintai este ca nu alegem oamenii care sa merite binefacerile noastre. In schimb, cercetam cu scrupulozitate patrimoniul si viata unui debitor cand ne pregatim sa-i deschidem creante, iar semintele nu le imprastiem pe un pamant sleit si sterp: binefacerile mai degraba le azvarlim decat le dam, fara sa stam sa cumpanim.
3. Nu mi-ar fi usor sa spun ce se acopera mai mult de rusine: sa tagaduiesti o binefacere sau sa o revendici. Caci asa este natura acestui credit, din care numai atat se poate primi cat este dat fara constrangere; iar falimentul este cu totul injositor tocmai pentru ca nu are nevoie de fonduri care sa se achite, ci doar de un gand: cel care stie ca este dator a rasplatit binefacerea.
p. 13/ capitolul 1./ extras
(1) Intre multele rataciri de tot felul ale celor care traiesc la intamplare si nechibzuit, as spune, prea bunul meu Liberalis, ca sunt doua care aproape nu se pot deosebi, si anume ca nu stim nici sa daruim, nici sa primim. Una decurge din cealalta, incat binefacerile rau plasate aduc rele indatoriri si, daca nu sunt restituite, e prea tarziu sa ne mai plangem: s-au transformat in pierderi in momentul in care au fost date.
(2) Nici nu e de mirare ca, intre pacatele cele mari si multe ale sufletului, nu este vreunul mai des intalnit decat nerecunostinta. Faptul acesta, cred eu, se datoreaza mai multor cauze. Cea dintai este ca nu alegem oamenii care sa merite binefacerile noastre. In schimb, cercetam cu scrupulozitate patrimoniul si viata unui debitor cand ne pregatim sa-i deschidem creante, iar semintele nu le imprastiem pe un pamant sleit si sterp: binefacerile mai degraba le azvarlim decat le dam, fara sa stam sa cumpanim.
