Despre manie - SENECA Lucius Annaeus

DESCRIERE

SENECA Lucius Annaeus
Despre manie
Editura SENECA, 2014
Traducere din limba latina de Ioana COSTA, Vichi-Eugenia DUMITRU si Stefania FERCHEDAU

Extras/ Cartea intai – Capitolul 1
1. Mi-ai cerut, Novatus, sa scriu in ce fel se poate potoli mania, si mi se pare ca nu fara motiv te-ai temut cel mai tare de acesta patima, cea mai respingatoare si mai salbatica dintre toate. In celelalte patimi exista un pic de liniste: aceasta este pe de-a-ntregul violenta si se porneste nestavilit din suferinta, dezlantuindu-se nebuneste intr-o dorinta prea putin omeneasca de arme, sange si chinuri, numai sa le faca rau celorlalti, fara-i pasa de sine, ba chiar napustindu-se spre armele aruncate asupra-i si lacoma de o razbunare care ii va trage de-a valma si pe cei ce se razbuna.
2. De aceea, unii intelepti au numit mania „o scurta nebunie”: pentru ca, intocmai ca si aceea, este incapabila sa se stapaneasca, uita de demnitate, nu tine seama de constrangeri in actiunile incepute cu incapatanare si avant, nu este deschisa catre ratiune si sfaturi, este manata de motivatii zadarnice, este incapabila sa discearna dreptatea si adevarul, seamana mult cu ruinele care se prabusesc peste ceea ce au apasat cu greutatea lor.
3. Ca sa intelegi cu adevarat ca nu sunt sanatosi cei stapaniti de manie, observa-le infatisarea.
De fapt, dupa cum sunt semne sigure de nebunie privirea obraznica si amenintatoare, fruntea incruntata, expresia fioroasa, pasul grabit, mainile nelinistite, culoarea schimbata, respiratia deasa si mereu mai agitata, tot acestea sunt si semnele de manie la un om.