Giancarlo STURLONI | Planeta intoxicata. Cuvinte multe, fapte putine. Ne vom supravietui noua insine?

DESCRIERE

Giancarlo STURLONI | Planeta intoxicata. Cuvinte multe, fapte putine. Ne vom supravietui noua insine?

Editura Seneca, 2017

Colectia „NOI”

Traducere din limba italiana de Marina Elena LOGHIN

||||

Extras din Partea I – In care se povesteste geneza crizei ecologice

Lumea pe  care am construit-o este ca o otelarie care trebuie sa functioneze la foc continuu, altfel risca sa se opreasca pentru totdeauna. De aceea, de fiecare data cand o resursa ameninta sa se epuizeze, raspunsul nu este niciodata reducerea consumului, ci, din contra, cautarea de noi resurse inlocuitoare ori de mijloace mai eficiente de extragere si exploatare. Furandu-i cuvintele lui Aldous Huxley:

“Civilizatia industriala nu este posibila decat in absenta abnegatiei. Desfatarea individului trebuie impinsa pana la limitele impuse de igiena si de economie. Altfel, rotile mecanismului ar inceta sa se mai invarteasca.”

Cand in Anglia s-au terminat copacii, am inceput sa ardem carbune. Unde minele s-au epuizat, am sapat mai in adancime. Astazi, cand productia puturilor de titei este in declin si punctul maxim de extractie se apropie, am invatat sa foram zacamintele submarine si sa sugem aurul din nisipurile bituminoase. E mai costisitor si mai poluant, dar rotile trebuie sa continue sa se invarteasca. Din sursele fosile obtinem 80% din necesarul nostru energetic. Nu va fi usor sa gasim o alternativa. In anii 1950 pariasem pe centralele nucleare care permiteau sa ne daruim energie atat de ieftina incat – se spunea – n-am mai fi avut nevoie nici macar de contoare. Insa riscurile de accident si teama de o proliferare  a armelor atomice le-au frant raspandirea.

Gandind pozitiv s-ar putea crede ca datorita ingeniozitatii si tehnologiei am gasit intotdeauna o modalitate de a o scoate la capat. Si ca vom reusi si pe viitor.

Totusi, problema ramane. Pamantul e mare si generos, dar nu e infinit. Si daca i-am asculta pe pesimisti, aceasta fundatura fizica demonstreaza nerealismul continuarii unui model de crestere economica bazat pe exploatarea nelimitata a resurselor naturale. Ce sa vezi, chiar modelul economic dominant – ca sa nu spunem hegemonic – al epocii noastre.