Mircea ELIADE | Imagini si simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios

DESCRIERE

Mircea ELIADE    |    Imagini si simboluri. Eseu despre simbolismul magico-religios

HUMANITAS, 1994, 2013

Prefata de Georges DUMEZIL

Traducere din franceza de Alexandra BELDESCU

||||

Extras din Cuvant inainte – Redescoperirea simbolismului

Surprinzatoarea voga a psihanalizei a impus cateva cuvinte-cheie: imagine, simbol, simbolism au devenit, de atunci, moneda curenta. Pe de alta parte, cercetarile sistematice asupra mecanismului „mentalitatii primitive” au scos in evidenta importanta simbolismului pentru gandirea arhaica si, tototdata, rolul lui fundamental in viata oricarei societati traditionale. Depasirea „scientismului” in filozofie, renasterea interesului pentru religie dupa Primul Razboi Mondial, multiplele experiente poetice si, mai ales, investigatiile suprarealismului (cu redescoperirea ocultismului, a literaturii desperarii, a absurdului etc.) au atras atentia marelui public, in planuri diferite si cu rezultate inegale, asupra simbolului considerat ca modalitate autonoma de cunoastere. Evolutia aceasta se inscrie ca reactie impotriva rationalismului, pozitivismului si scientismului veacului al XIX-lea si e deja apta sa caracterizeze cel de-al doilea sfert al secolului al XX-lea. O asemenea convertire la diverse simbolisme nu constituie insa o „descoperire” cu adevarat inedita, un merit al lumii moderne: aceasta, restituind simbolului functia lui de instrument de cunoastere, n-a facut decat sa ia o orientare generala in Europa pana in secolul al XVIII-lea si care este, in plus, conaturala altor culturi, extraeuropene, fie „istorice” (de exemplu, cele din Asia sau din America Centrala), fie arhaice si „primitive”.

Vom vedea ca invazia simbolismului in Europa Occidentala coincide cu afirmarea Asiei la orizontul istoriei; o afirmare care, declansata de revolutia lui Sun Yat Sen, s-a impus mai ales in ultimii ani; sincronic, comunitati etnice (precum cea oceaniana, africana, etc.), care pana acum nu participasera decat accidental si indirect la Istoria majora, se pregatesc si ele, nerabdatoare, sa patrunda in marile circuite ale istoriei contemporane. [...] Sigur este ca acest sincronism se dovedeste cu totul fericit; ne intrebam cum ar fi reusit Europa pozitivista si materialista a secolului al XIX-lea sa intretina un dialog spiritual cu culturi „exotice”, care, fara exceptie, recurg la alte modalitati de gandire decat empirismul si pozitivismul. Iata, cel putin, un motiv de a spera ca Europa nu va ramane inhibata in fata imaginilor si simbolurilor care, in lumea exotica, inlocuiesc conceptele noastre sau le vehiculeaza si le dezvolta. Este izbitor ca, din intreaga spiritualitate europeana moderna, numai doua mesaje intereseaza in mod real spatiile extraeuropene: crestinismul si comunismul. In feluri diferite, desigur, si in planuri categoric opuse, ambele sunt soteriologii, doctrine ale salvarii si, in consecinta, fac apel la simboluri si la mituri intr-o masura care nu-si gaseste echivalent decat in societatile extraeuropene.

[...] Suntem pe cale de a intelege astazi un fapt pe care secolul al XIX-lea nu putea nici macar sa-l prevada: ca simbolul, mitul, imaginea tin de substanta vietii spirituale, ca le putem camufla, mutila, degrada, insa niciodata extirpa.