Pseudo-Aristotel | Secretul secretelor

DESCRIERE

Pseudo-Aristotel    |    Secretul secretelor

POLIROM, 2018

Colectia Biblioteca medievala – coordonata de Alexander BAUMGARTEN

Editie bilingva

Text latin emendat, traducere, nota introductiva, note si postfata de Luciana CIOCA

||||

Extras din Nota introductiva

Secretul secretelor este un tratat medieval anonim care cuprinde o varietate de texte sub forma unui schimb epistolar fictiv intre Aristotel si Alexandru cel Mare. Stagiritul il initiaza pe discipolul sau in arta conducerii unui imperiu, sprijinita de stiinte adiacente (printre care medicina, astronomie, alchimie, fiziognomonie, nutritionism si limbaj corporal) menite sa garanteze o guvernare stralucita a sinelui si a lumii. Desi prologul tratatului anunta faptul ca transmiterea doctrinelor va avea loc sub forma ascunsa de metafore, expresii figurate si exemple, menite sa asigure atat perpetuarea, cat si pastrarea secretelor impartasite, totusi stilul discursului prezinta cel mai adesea intr-o forma pozitiva si explicita cunostinte din domeniile amintite.

Inca de la inceputul circulatiei sale, tratatul i-a fost atribuit lui Aristotel si, desi unii cititori si copisti medievali ai textului au ridicat semne de intrebare asupra acestei atribuiri. Evul Mediu a cunoscut tratatul in stransa legatura cu autoritatea lui Aristotel, augmentata si de figura imparatului Alexandru. El pare sa fi fost scris cel tarziu in secolul al VIII-lea, in limba greaca, la est de tarmul Mediteranei, si a circulat in mai multe limbi (greaca, araba, latina), iar adesea unele parti ale lui au fost omise. Astazi, singurele surse raman traditia manuscrisa araba, cea ebraica si cea latina, deoarece nu ni s-a conservat nici o versiune in limba greaca.

Extras din Capitolele primei parti

Capitolul 10. Despre onorarea religiosilor si a inteleptilor si despre providenta si pietate, blandete si discretie.

Capitolul 11. Despre podoaba si prerogativa regelui, si despre abtinerea de la vorba multa si tovarasia supusilor.

Capitolul 12. Despre foarte bunul obicei al regilor Indiei, adica despre rara lor aparitie in fata multimii si ca atunci ei trebue sa o faca sa fie grandioasa, si ca atunci trebuie laudat in prezenta sa in fata poporului, si la fel si poporul in prezenta regelui, si cum si de ce si ca atunci trebuie sa-i pedepseasca pe criminali impreuna cu un proces si sa dea inapoi cele datorate negustorilor si a-i onora pe ei. Si despre folosul lor si ca trebuie sa se fereasca de la a fi nedreptatit de ei.