Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN

0 opinii / Scrie o opinie
  • 99,95 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116
Produs cumparat impreuna cu:

DESCRIERE

A. A. VASILIEV  |  ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN

POLIROM, 2010

Traducere si note de Ionut-Alexandru TUDORIE, Vasile-Adrian CARABA, Sebastian-Laurentiu NAZARU

Studiu introductiv de Ionut-Alexandru TUDORIE

||||

Extras din subcapitolul Bizantul si Renasterea italiana

Referitor la inraurirea exercitata asupra Renasterii italiene de traditia greaca medievala, in general, si de grecii bizantini, in particular, este important sa ne reamintim ca nu interesul sau studiul Antichitatii clasice a generat Renasterea in Italia. Dimpotriva, conditiile vietii italiene care au simulat si au potentat aceasta miscare au fost adevarata cauza a cresterii interesului pentru cultura antica.

La mijlocul veacului al XIX-lea, cativa istorici au crezut ca Renasterea italiana a fost provocata de grecii care s-au refugiat, in fata pericolului turc, din Bizant in Italia, in special dupa caderea Constantinopolului in 1453. De pilda, un slavofil rus din prima jumatate a secolului al XIX-lea, I. V. Kireevski, scria: “Cand dupa cucerirea Constantinopolului aerul proaspat si curat al gandiri  elenice a adiat dinspre Rasarit spre Apus si ganditorul din Apus l-a respirat mai usor si mai liber, intregul edificiu al scolasticii s-a naruit indata”. In mod evident, un asemenea punct de vedere nu se poate sustine chiar si numai pe temeiul cronologiei elementare: Renasterea se cunoaste a fi imbratisat intreaga Italie inca in prima jumatate a secolului al XV-lea, iar principalii reprezentanti ai asa-numitului umanism italian, Petrarca si Boccacio, au trait in veacul al XIV-lea.

Prin urmare exista doua probleme: influenta traditiei grecesti medievale asupra Renasterii  si influenta grecilor bizantini asupra Renasterii. Cat priveste ultima, cine sunt grecii ale caror nume sunt asociate cu epoca Renasterii timpurii, id est secolul al XIV-lea si inceputul celui urmator?

Din punct de vedere cronologic, primul care trebuie mentionat este Varlaam, un grec din Calabria, in Italia meridionala, care a murit catre mijlocul secolului al XIV-lea si care a participat la disputa isihasta. A imbracat vesmantul monahal in Calabria, si-a schimbat numele din Bernardo in Varlaam si a petrecut o vreme in Tesalonic, la Muntele Athos si la Constantinopol. Imparatul Andronic cel Tanar pi-a incredintat o importanta misiune in Apus privind organizarea unei cruciade contra turcilor si unirea Bisericilor. Dupa o calatorie sterila, a revenit in Bizant, unde a luat parte la miscarea religioasa a isihastilor, dupa care s-a intors in Apus, unde s-a sfarsit din viata. Varlaam este o personalitate despre care primii umanisti vorbesc adeseori, iar savantii secolului al XIX-lea au opinii divergente in privinta sa. Petrarca l-a intalnit pe Varlaam la Avignon si a primit lectii de greaca de la el, pentru a fi apt sa citeasca autorii greci in original. Intr-una din scrisorile sale, Petrarca spune despre Varlaam urmatoarele: “Am avut inca un magistru care, dupa ce a trezit in mine cea mai placuta nadejde, m-a parasit chiar la inceputul studiilor mele (in ipso studiorum lacte), fiind rapit de moarte”. In alta epistola Petrarca scria: “Acesta (Varlaam) era excelent in elocinta greaca si foarte modest in cea latina; bogat in idei si ager la minte, era stanjenit cand isi exprima emotiile in cuvinte”. Intr-o a treia scrisoare a lui Petrarca citim: “Eram intotdeauna foarte dornic sa studiez intreaga literatura greaca si, daca Fortuna nu ar fi invidiat inceputurile mele si nu m-ar fi privat de un dascal excelent, acum as fi putut fi un elenist avansat”. Petrarca nu a reusit niciodata sa citeasca literatura greaca in original. Varlaam a avut o influenta oarecare asupra lui Boccacio, care in scrierea sa Genealogia zeilor (Genealogia deorum) il numeste pe Varlaam un barbat “cu trup mic, dar cu enorme cunostinte” care se increde deplin in el in tot ce priveste eruditia greaca.

SPECIFICATII

Traducere Traducere si note de Ionut-Alexandru TUDORIE, Vasile-Adrian CARABA, Sebastian-Laurentiu NAZARU Studiu introductiv de Ionut-Alexandru TUDORIE
An aparitie 2010
Coperta Cartonata
Dimensiuni 160x235
Nr. pagini 800
Limba Romana
Cod 978-973-46-0791-4