Umberto ECO | Cum ne construim dusmanul

DESCRIERE

Umberto ECO    |    Cum ne construim dusmanul  

si alte scrieri ocazionale

POLIROM, 2017

Colectia eseuri & confesiuni

Traducere de Stefania MINCU

||||

Extras din capitolul Absolut si Relativ

Daca ati venit cu totii asta-seara aici, in ciuda titlului terorizant al conferintei mele, inseamna ca sunteti pregatiti pentru orice, insa o lectie serioasa despre Absolut si Relativ ar trebui sa dureze cel putin doua mii cinci sute de ani, atat cat a durat dezbaterea reala. Ma aflu aici deoarece Milanesiana de anul acesta a fost intitulata „Conflicte ale Absolutului” si m-am intrebat, fireste, ce anume s-ar intelege prin acest termen. Este intrebarea cea mai elementara pe care un filosof trebuie sa o puna.

Fiindca n-am fost prezent la alte manifestari ale Milanesianei, am cautat pe internet imagini ale unor artisti care se raporteaza la Absolut si am gasit o „Cunoastere a Absolutului” de Magritte, diferite alte opere al caror autor nu e important sa-l numesc, precum Pictura absolutului, Quete d’absolu, In cautarea absolutului, Marcheur d’Absolu si diferite imagini publicitare, cum e cea a votcii Absolut. Pare ca Absolutul se vinde bine.

Pe langa acestea, notiunea de Absolut mi-a adus in minte unul dintre antonimele ei, si anume notiunea de Relativ, devenita destul de la moda de cand ecleziasticii de la cel mai inalt nivel si pana si ganditorii laici au initiat o campanie impotriva asa-zisului relativism, devenit termen denigrator folosit in scopuri aproape teroriste, asa cum e cuvantul „comunism” pentru Berlusconi. De aceea, aici, ma voi multumi nu sa va clarific ideile, ci sa vi le incurc, cautand sa va sugerez ca acesti termeni inseamna – in functie de imprejurari si contexte – lucruri foarte diferite si, prin urmare, ca nu trebuie folositi ca niste bate de baseball.

Conform dictionarelor de filosofie, Absolut ar fi tot ce este ab solutus, liber de legaturi sau limite, ceva ce nu depinde de altceva si care are propria ratiune, cauza si explicatie in el insusi. Ceva, prin urmare, foarte asemanator lui Dumnezeu, in sensul in care El se definea „Eu sunt cel ce este” („ego sum qui sum”), fata de care tot restul este contingent, adica nu-si are propria cauza in el insusi si – chiar daca din intamplare exista – ar putea foarte bine sa nu mai existe maine, cum se intampla cu sistemul solar sau cu fiecare dintre noi.