Critica la persoana intai de N. STEINHARDT

DESCRIERE

N. STEINHARDT
Critica la persoana intai
Opere 10
Manastirea ROHIA, POLIROM, 2011
Editie ingrijita, studiu introductiv, note, referinte critice si indici de Florian ROATIS
Repere biobibliografice de Virgil BULAT
Pret 49,95 Lei
 

„Asumarea explicita si cu obstinatie de catre N. Steinhardt a «statutului» de diletant in critica, dar si in literatura in general, face parte – asa cum a remarcat, printre altii, si Ion Bogdan Lefter – dintr-o autentica si fecunda strategie. Virtutile acestei strategii au fost devoalate de Steinhardt, el subliniind libertatea de miscare pe care i-o asigura raminerea in afara canonului. Steinhardt nu-si va reprima deliciul unor paralelisme si asociatii insolite, de natura sa contrazica gustul public, dar si sa produca satisfactii indenegabile spiritelor ."

Extras/ Mozart la radio
Acum, giocoso ma non troppo:
Cu prilejul unui prea incantator matineu Mozart emis de postul de radio Bucuresti 2, m-am intrebat ce-l deosebeste pe autorul lui Don Giovanni (considerata de Kierkegaard a fi cea mai frumoasa opera din cate s-au scris vreodata) de cei cativa compozitori comparabili geniului sau: Beethoven, Bach, Wagner; si totodata, de se poate cumva stabili o ierarhie intre ei.
Iluzoriu, amagitor si ridicol e sa proclami superioritatea unuia asupra celorlalti; dar cu Beethoven ne aflam inca pe framantatul plan al idealurilor si nobilelor suferinte omenesti: eroismul, iubirea de natura, fratia universala, tremurul si indignarea in fata severitatii destinului, lupta cu pasiunile, setea de slobozenie a cugetului. Simtamintele sunt elevate, intentiile cum nu se poate mai bune, armonia vigilenta, ratiunea veghetoare. Tezele, toate, irecuzabile. Cuprinsa totusi intre antropocentrism si filotimie, intre vis si romanta, intre aspiratii fulgurante si chemari trupesti, muzica lui Beethoven nu iese din cadrul perimetrului inscris intre cerebral si afectiv. [...]
Karl Barth: „El (Mozart, nnLB) auzea armonia creatiei de care tine si umbra, dar unde umbra nu e totuna cu intunericul, unde slabiciunea nu inseamna infrangere, tristetea nu devine deznadejde, necazul nu se poate preface in tragedie, iar melancolia fara sfarsit nu ajunge pana la urma sa-ti ingaduie a pretinde ca-i este dat a stapani autocratic.”
La Mozart, spre a vorbi neocolit, nu mai e nimic, nimic alta decat misterul desemnat in limbaj omenesc sub vocabula: muzica.