Roland BARTHES | Mitologii

DESCRIERE

Roland BARTHES    |    Mitologii

VELLANT, 2015

Traducere si note de Maria CARPOV

Editie revazuta si prefata de Alexandru MATEI

______________________

Extras din Critica muta si oarba

Criticii (literari si dramatici) folosesc adesea doua argumente destul de ciudate. Primul consta in brusca decretare a obiectului ca inefabil si, ca urmare, a criticii ca inutila. Celalalt argument, care reapare si el periodic, consta in a se recunoaste prea prost, prea nepriceput pentru a intelege o lucrare ce trece drept filosofica: astfel, o lucrare de Henri Lefebvre despre Kierkegaard a provocat printre cei mai buni critici ai nostri (si nu vorbesc despre cei care-si dau pe fata prostia) o asa-zisa panica imbecila (al carei scop era, evident, discreditarea lui Lefebvre, zvarlindu-l in ridicolul celebralitatii pure).

De ce oare critica isi proclama, periodic, neputinta sau neintelegerea? Nu din modestie, cu siguranta: nimic mai simplu decat cineva care marturiseste ca nu pricepe nimic din existentialism, nimic mai ironic si deci mai linistitor decat un altul care marturiseste, rusinat, ca el nu are norocul sa fie initiat in filosofia  Extraordinarului; si nu este ceva mai militar decat un al treilea ce pledeaza pentru inefabilul poetic.

Toate acestea inseamna de fapt ca ne credem destul de inteligenti ca, marturisind ca nu intelegem, vinovata de acest lucru sa fie limpezimea autorului, nu cea a propriului nostru creier: mimam nerozia pentru a determina publicul sa protesteze, antrenandu-l astfel, spre folosul nostru, de la complicitatea intru neputinta la o complicitate intru inteligenta. Operatiunea este binecunoscuta in saloanele Verdurin: „Eu, care inteligent de profesie, nu pricep nimic; dar nici voi nu pricepeti nimic; asta inseamna ca voi sunteti la fel de inteligenti ca mine.”