Prizonierul Cerului de Carlos Ruiz ZAFON

DESCRIERE

Carlos Ruiz ZAFON

Prizonierul Cerului

POLIROM, 2013, 2025

Colectia Biblioteca Polirom

Traducere din limba spaniola si note de Ileana SCIPIONE

Extras din primul capitol, pp. 9-10

Barcelona, decembrie 1957

In acel an, Craciunului i s-a nazarit sa se scoale in fiecare zi, la revarsatul zorilor, invesmantat in plumb si chiciura. O bezna albastruie colora orasul, iar oamenii treceau mai departe infofoliti pana la urechi si trasand desene in frig cu aerul rasuflarii. In acele zile putini zaboveau in fata vitrinei de la Sempere & Fiii; si mai putini inca se aventurau sa intre si sa intrebe de cartea pierduta ce-i astepta de-o viata si a carei vanzare, facand abstractie de poezii, ar mai fi carpacit precarele finante ale anticariatului.

„Cred ca azi e ziua. Azi ni se va schimba soarta, am proclamat pe aripile primei cafele a zilei, optimism pur in stare lichida.”

Tata, care se lupta fara preget de la opt dimineata cu registrul contabil si jongla cu creionul si guma, a ridicat privirea de la tejghea, indreptand-o spre lunecoasa defilare a clientilor ce se pierdeau pe strada in jos.

„Dumnezeu sa te auda, Daniel, caci, daca pierdem campania de Craciun, in ianuarie n-o s-avem parale nici ca sa platim lumina. Va trebui sa facem ceva.”

„Ieri, Fermin a avut o idee, i-am sugerat. Dupa el, e un plan magstral de salvare a anticariatului de la falimentul iminent.”

„Deie Domnul sa ne prinda spovediti.”

Am citat textual:

„Poate ca, daca ma duc sa decorez vitrina in izmene, vreo femela dornica de literatura si emotii tari intra sa faca praf ceva parale, caci cunoscatorii spun ca viitorul literaturii depinde de femei si, pe viata Dumnezeului ce va sa se nasca, nu-i muiere care sa tina piept smuciturii rustice a trupului meu de taran”, am recitat.