Marius MOGA - Sententia probabilis

DESCRIERE

Marius MOGA - Sententia probabilis

Incercari si mirari teologice

Editura Reintregirea, Alba Iulia – 2019

Tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului IRINEU, Arhiepiscop al Alba Iuliei

Extras/ Capitolul 14 – Hamartia sau stridenta intristarii, despre pacat

„Numai prin necazuri scoate Dumnezeu pe om din intepeneala, din uscaciunea vietii.” (Parintele Arsenie Boca)

„Caci smerita cugetare e roada cunostintei, iar cunostinta roada incercarilor.” (Sfantul Petru Damaschinul)

M-am gandit in capitolul 12 ca pacatul e un soi de proasta pozitionare a omului fata de divinitate. Nu, nu e ideea mea ci, ca multe altele, a incoltit in mintea mea dupa audierea unui dialog intre Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu.

Cautand mai departe, am dat cumva spre o mecanica si o psihodinamica a pacatului pornind de la Etica nicomahica si Poetica lui Aristotel.

Hamartia

Personajul tragic aristotelic este un om cu caracter nobil insa este pedepsit de divinitate sau pentru mandria sa de a-si infrunta si schimba destinul (un curaj de genul nesabuintei, dar totusi un curaj denumit hybris) sau pentru o eroare, o gresala (hamartia inseamna in elina ratarea telului, a obiectivului, deci a destinatiei).

Pana la urma, Adam are nesabuinta de a nesocoti cuvantul dumnezeiesc, dar si lasitatea de a nu raspunde chemarii Domnului („Adame, unde esti?” – Facerea 3:9), ascunzandu-se intr-o tacere suspecta. Mai mult, de parca nu era de ajuns, Adam, pus in gradina de catre Insusui Creatorul sau, se pozitioneaza prost ascunzandu-se printre pomi ca si cum Dumnezeu nu ar fi putut sa stravada dincolo de ascunzisul ad-hoc.