Din viata si din duh, Arhimandritul Sofronie

DESCRIERE

ARHIMANDRIT SOFRONIE (SAHAROV) |DIN VIATA SI DIN DUH

EDITURA REINTREGIREA – ALBA-IULIA, 2014

Traducere din limba franceza de Ierom. Rafail (Noica)

Editia a doua

Tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Parinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei

Inainte-cuvantare – Maxime Egger

Extras din Inainte-cuvantare

“Avem nevoie de ajutor, avem nevoie de cei ce ne povatuiesc dupa Dumnezeu”, scria Dorothei al Gazei in veacul al VI-lea. In dorinta lor de a-si savarsi chemarea originara, de a-si afla calea inimii si de a urca “scara cea sfanta” ce duce la Dumnezeu, oameni din toate paturile sociale si-au cautat inca dintru inceputurile crestinatatii “indrumatori” in stare a-i calauzi pe “calea cea stramta” a mantuirii. De-a lungul veacurilor, in cautarea unui sfat, a unei mangaieri sau a unei insuflari, barbati si femei au tot revenit la acea zicere iubita Parintilor pustiei: “Avva, spune-mi un cuvant”. Dar al duhului Sfant, duhovniceasca parintie este inima vie a Bisericii Dreptslavitoare. Lant de aur al predaniei, ea ne amintesteca trairea crestina nu este religia unei carti, ci descoperirea tainei persoanei.

Stralucit martor al acestei descoperiri, Parintele Sofronie deosebeste in invatatura sa doua feluri de cuvant: cuvantul ce instiinteaza si cuvantul ce impartaseste. Cuvantul care informeaza si cel care insufla. Cuvantul “psihic”, chiar cu subiect religios, si cuvantul “duhovnicesc”, purtator al Duhului Sfant, al continuei Cincizecimi ce nu este alta decat predania Bisericii nedespartite, trupul lui Hristos.

Albie a harului dumnezeiesc, cuvantul “duhovnicesc” este rar. Sustinut de o riguroasa constiinta dogmatica, el nu este speculativ. Theologic, in intelesul cel mai adanc, el nu se naste din carti sau dintr-o cunoastere teoretica, ci din nevointa si rugaciune, din desertare si trairea lui Dumnezeu. Caci nevoie este a ne deserta de patimi si de propria vointa spre a ne umple de Duhul Sfant, izvorul a tot cuvantul adevarului. Nevoie este a chema Numele ce cuprinde toate numele, Iisus Hristos, a face sa se pogoare mintea in tainita inimii, spre a patrunde in nesfarsita tacere unde Dumnezeu ne graieste si de unde putem cu adevarat grai inimii celuilalt. Nevoie este a strabate intunerecul propriului iad launtric, pentru a renaste luminii nezidite ce lumineaza din Cuvantul intrupat.