Sfantul Efrem Sirianul | Imnele Raiului

DESCRIERE

Sfantul Efrem Sirianul    |    Imnele Raiului

DEISIS – Sibiu, 2010

Studiu introductiv si traducere diac. Ioan ICA jr

||||

Extras din Studiul introductiv

Dimensiunea biblica a crestinismului siriac era incadrata de o complexa si profunda viata liturgic-sacramentala centrata in jurul Botezului si Euharistiei in a caror practica si interpretare un accent deosebit era pus pe lucrarea Duhului Sfant (inteles intr-o simbolica feminina: ruha in aramaica fiind de gen feminin). Principala inflorire a sacramentalismului si concentrarii biblice specifice crestinismului era considerata a fi viata spiritual-ascetica, asa cum o atesta institutia specific siriaca a asa-numitilor „fii” si „fiice ale Legamantului” (Bnei/ bnat qyama). Aceasta era alcatuita din crestini care odata cu Botezul (inteles ca nunta – deci  relatie exclusiva – cu Hristos, Mirele sufletului) luau asupra lor si votul unei vieti de infranare si ascetism, traita insa nu in afara, ci in mijlocul comunitatilor crestine. Acestui „ordin” laic ii vor apartine si Afrahat (270-345) si Efrem (307-373), cei mai de seama reprezentanti ai literaturii si spiritualitatii crestine siriace din secolul IV. In opinia specialistilor, principalele trasaturi specifice spiritualitatii crestinismului siriac ar fi: „simbolismul”, „ascetismul” (impins uneori pana la forme radicale, extreme), „individualismul” (mai exact accentul pus pe experienta personala) si importanta acordata imaginilor feminine (Duhului Sfant si Fecioarei Maria). Mai concret, sapte ar fi „temele proeminente” specifice Parintilor crestinismului siriac: accentul pe pogorarea lui Hristos la Iad (Sheol), Hristos vazut ca Mire Ceresc, mantuirea realizata de El inteleasa ca tamaduire si recuperare a Paradisului, „Focul divin” al Duhului in Sfintele Taine, necesitatea „ochiului luminos” al credintei pentru intelegerea spirituala a Scripturii si a naturii, si unitatea dintre „cele trei biserici” (din cer, de pe pamant si din suflet).

Extras din prezentarea Imnului  5

Desi dintr-un anumit punct de vedere textul biblic parea static ca o stanca (Iesirea 17, 6), in realitate  aceasta stanca ii insoteste pe cei ce se folosesc de ea (1 Corinteni 10, 4) si din ea tasneste apa facatoare-de-viata. Sfantul Efrem continua descriindu-si propria experienta a transportarii sale in Rai produsa de lectura relatarii despre Rai a cartii Facerii. Ii trece prin minte o chestiune practica: va fi oare suficient loc aici pentru fiecare la invierea de pe urma? Analogia cu legiunea de demoni care locuiau intr-un singur trup (Marcu 5, 9), ii aduce aminte ca trupul inviat va fi diferit de trupul fizic, si ca in realitate nu exista nici o problema. Transportat inapoi in lumea aceasta (strofa 11), reflecta asupra confuziei celor ce plang cand trebuie sa paraseasca aceasta lume a intristarilor, desi Raiul e atat de plin de frumusete (a se vedea si Imnul 13).