DESCRIERE
Sfantul Ioan Scararul | SCARA.
Editura Reintregirea – Alba-Iulia, 2018.
Acum din nou talmacita in romaneste si tiparita cu binecuvantarea
Inaltpreasfintitului IRINEU Arhiepiscop al Alba-Iuliei.
Editia a II-a revazuta.
Extras din Introducere,
semnata John Cryssavgis
Sf.Ioan Scararul si “Scara”
Viata Santului Ioan
Scararul
Viata si petrecerea calugarilor din pustia Sinaiului sunt bine descrise
in Limonariul sau Livada Duhovniceasca a lui Ioan Moshu,
publicata de Sofronie, prietenul si ucenicul sau: in aceasta lucrare
autorul isi informeaza cititorii despre
un sir de intamplari si de istorisiri ce i s-au parut vrednice de luat in
seama. Un alt izvor de informatii este cilegerea de petruzeci de Istorisiri, atribuita lui Anastasie
Sinaitul, publicata de catre Nau. Aceste documente ne dau o imagine asupra
vietii calugarilor ce se bucurau de mare faima, avand un duh si o traditie
numai a lor, deosebite de cea palestiniana si cea egipteana, dar care in
acelasi timp le contopeau pe amndoua intr-o forma de vietuire aspra si
echilibrata. Aici, in muntii acestia, Moisi s-a intalnit cu Dumnezeu, aici Ilie
a auzit glasul lui Dumnezeu, si tot aici Ioan Scararul sau Ioan “al Scarii”
si-a povestit trairile sale cu Dumnezeu.
Pe langa Istorisirile lui Anastasie Sinaitul si scrierile lui Ioan
Scararul insusi, izvorul principal este Viata
lui Ioan scrisa de un calugar pe nume Daniil Raitheanul. Daniel scrie in
calitate de martor ocular, sau cel putin de contemporan al ascetului din Sinai
ce a alcatuit Scara. Totusi nu putem
sa fim cu totul siguru de acest lucru: de fapt, in Viata scrisa de el, ce se aseamana cu un elogiu edificator, chiar
si daniil ramane imprecis. Nu da, de pilda, o cronologie si afirma explicit ca nu
cunoaste nici macar locul de obarsie al lui Ioan. Totusi niciunul dintre
celelalte izvoare de informare nu adauga nimic la vestile furnizate de catre
Daniil: printre aceste izvoare se numara Mineiul
din 30 Martie, ziua mutarii la cele vesnice a lui Ioan, precum si alte
sinaxare si minee, ca de pilda Viata din veacul al X-lea, cuprinsa in Minologhionul Imparatului Vasile.
[...] Sf. Ioan Scararul vrea inainte de toate sa scrie o dare de seama
asupra propriei exper iente personale de-a lungul celor patruzeci de ani de
salasluire in pustia Sinaiului, o dare de seama ce cauta sa starneasca o
experienta personala paralela in cei ce citesc Scara – si tocmai acesta este
motivul pentru care ea, indirect, se adreseaza tuturor cititorilor. Deci ceea
ce Scararul scoate mereu in evidenta este tocmai experienta personala,
solicitand un raspuns, incitandu-si
cititorii spre un salt in credinta, conducandu-i pana la angajament si
intalnire personala. Pentru el semnificatia vietii de nevointa e mult mai
adanca decat simpla acceptare a unor dogme si pravile: “Nu este cu putinta sa
inveti a vedea prin cuvinte, caci aceasta tine de fire; nici a deprinde
frumusetea rugaciunii din invatatura altuia.”
E limpede ca scopul sau este unul duhovnicesc si pastoral, mai curand
dect didactic si normativ. In general autorul se fereste sa dea indrumari
exacte privitoare la slujbe, pravile de rugaciune, metode si rastimpuri de
nevointa sau alimente de la care sa te infranezi. Nu ofera nici o disciplina
intelectuala sau morala, ci indica mai curand o cale de initiere, un stil de
viata ce consta in principal dintr-o ascensiune erotica spre Dumnezeu. Pentru el, ceea ce conteaza nu sunt
reguluile ascetice, exterioare si fizice, ca atare, ci asezarea launtrica; nu
supunerea inflexibila unor exigente cu caracter etic, ci smerenia si curatia
inimii: “Nu am postit, nu am privegheat, nici pe jos m-am culcat, ci m-am smerit, zice [David], si indata Domnul m-a mantuit (Ps. 114, 5)”.
