DESCRIERE
Sfantul Isaac Sirul | Cuvinte pentru nevointa
Editura Reintregirea – Alba Iulia, 2017
Acum din nou talmacite in romaneste, si date in tipar cu blagoslovenia Inaltpreasfintiei Sale IRINEU, Arhiepiscop al Alba-Iuliei, la anul de la Hristos 2017
Editia a II-a revazuta
||||
Extras din Introducere
Pe masura ce faima scrierilor Sfantului Isaac se raspandea cu repeziciune, scribii vest-sirieni au obtinut Cuvintele pentru nevointa si, la mai putin de o suta de ani de la alcatuirea lor, ele au fost traduse in greaca dupa un manuscris vest-siriac. Cuvintele Sfantului Isaac s-au raspandit indata in centrele monahale ale Imperiului Bizantin incepand din Manastirea Sfantul Savva, unde fusesera traduse de catre doi calugari, buni cunoscatori ai limbilor siriaca si greaca, pe nume Patrikie si Avramie. Cuvintele pentru nevointa sunt citate de catre Pavel Everghetinos in vestita sa culegere de apoftegme, si de catre scriitorul Vietii Sfantului Kirill Fileotul (amandoi din sec. 11), de catre Sfantul Petru Damaschin (sec. 12) si de catre aproape toti scriitorii miscarii isihaste din veacul al 14-lea. [...]
Pana in vremea noastra scrierile Sfantului Isaac au ramas unul din textele centrale pentru monahii si mirenii ortodocsi greci. Spre a da doar un exemplu din multe, vestitul staret Ieronim din Eghina (+ 1966) isi sfatuia necontenit numerosii vizitatori sa citeasca macar o pagina din Sfantul Isaac in fiecare zi. Vorbind cu cineva, i-a spus:
Cand citesti cartea aceasta ai parte si de bucurie, si de mustrare. Uneori nu te simti pregatit sa o citesti, si parca nu ai citi-o defel, sau o citesti si nu pricepi numic. Iar alteori, citind, nu o mai poti lasa din mana. Da, citeste-o chiar si cand nu doresti aceasta; sileste-te sa citesti macar o pagina pe zi. O pagina pe zi negresit!
Extras din Cuvantul 70 – Pentru adevaratul inteles al capului acestuia, si pentru rugaciune
Intelesul in scurt al capului acestuia este ca trebuie a cunoaste noi totdeauna cum ca, intru cele douazeci si patru de ceasuri ale noptii si ale zilei, de pocainta avem trebuinta. Iar intelesul cuvantului pocainta, precum l-am cunoscut din chipul cel adevarat al savarsirii ei, acesta este: cerere intinsa si necontenita, carea prin rugaciune plina de umilinta se apropie de Dumnezeu pentru a cere iertarea gresalelor celor trecute, si rugaminte staruitoare pentru pazirea de cele viitoare. Pentru aceasta si Domnul nostru ne-au intarit[C1] din neputinta noastra prin rugaciune, zicand: „Desteptati-va, privegheati si rugati-va, ca sa nu intrati in ispita” (cf. Mt. 26: 41). Si va rugati, si nu va leneviti, treji fiind si rugandu-va in toata vremea. „Cereti”, zice, „si veti lua; cautati, si veti afla; bateti, si se va deschide voua: ca tot cela ce cere, ia; si cela ce cauta, afla; si celui ce bate, i se va deschide” (Mt. 7; 7-8; Lc. 11, 9-10). Iara mai vartos Isi adevereste cuvantul, si spre mai mult a ne sargui ne face prin pilda prietenului celui ce s-a dus catre prietenul sau la miezul noptii si i-a cerut paine, zicand: „Amin zic voua, ca de nu pentru prietesugul sau va da lui, insa pentru obraznicia lui, sculandu-se, va da lui toate cate va cere de la dansul” (Lc. 11: 8). Deci si voi rugati-va, si nu fiti nepasatori. O, negraita imbarbatare! Datatoriul ne imboldeste a cere de la Dansul, ca sa dea noua dumnezeiestile Sale daruri. Si macar ca Domnul, precum Insusi stie, toate cate ne sunt de folos randuieste noua, insa foarte pline de adeverire sunt glasurile Lui acestea spre a ne imbarbata si a ne face increzatori. Caci cunoaste Domnul ca nu ridica de la noi putinta abaterii mai nainte de moarte, si stie cat de aproape de noi este schimbarea aceasta (adica de la virtute catre rautate), si ca insasi firea omeneasca este priimitoare de stari potrivnice. Pentru aceste pricini ne indeamna a ne sargui si a ne nevoi intru rugaciunea cea neincetata. Ca de s-ar fi aflat starea deplinei incredintari in lumea ceasta si, ajungand la dansa, firea omului s-ar fi inaltat mai presus de toata trebuinta, si lucrarea lui mai presus de frica, atunci Domnul nu ne-ar mai fi poruncit si, intru purtarea Sa de grija pentru noi, nu ne-ar mai fi indemnat sa ne nevoim intru rugaciune. Ca in veacul ce va sa fie sfintii nu vor aduce lui Dumnezeu rugaciuni de cerere a oarecarora lucruri. Caci in patria aceea a slobozeniei firea noastra nu va fi primitoare de schimbare, nici de supunere fricii de cele potrivnice, caci va fi desavarsita intru toate.
