George Florovsky si renasterea religioasa rusa

DESCRIERE

Paul L. Gavrilyuk |  George Florovsky si renasterea religioasa rusa. 
DOXOLOGIA – Iasi, 2014. 

Traducere din limba engleza de Adela Lungu. 
Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. 

Extras din Cuvantul inainte:
Studiul meu despre Florovsky contine elemente biografice, dar nu este o biografie. Aceasta este o carte despre geneza gandirii lui Florovsky si despre receptarea viziunii neopatristice. Am incercat sa-i pun in legatura pe Florovsky criticul pseudometamorfozei occidentale a teologiei ruse cu Florovsky teologul neopatristic. Sustin ca aceasta legatura reprezinta aspectul specific al teologiei sale. 
Pe langa lucrarile si corespondenta lui Florovsky care au fost publicate, cercetarea mea se bazeaza pe numeroase descoperiri de arhiva. La biblioteca de la Seminarul Teologic Ortodox “Sf. Vladimir”, am dat peste un manuscris trecut cu vederea, care cuprindea patru cursuri ale lui Florovsky despre filosofia lui Vladimir Soloviov, sustinute la Institutul rus din Praga in 1923. Existenta acestor cursuri in forma scrisa a fost necunoscuta cercetatorilor pana acum. Folosind noi descoperiri din aceeasi arhiva, am reconstituit disertatia lui Florovsky “Istoria filosofiei lui Herzen”, al carei text completse considera mai inainte a fi pierdut. In plus, studiul meu se sprijina pe corespondenta dintre Florovsky si teologi rusi de marca, precum Pavel Florensky, Nikolai Glubokovski, Nikolai Berdiaev, Vladimir Lossky si Alexandr Schmemann. Aceste surse ne ofera un tablou mai complet asupra dezvoltarii intelectuale a lui Florovsky. 
Sa scriu aceasta carte a fost intr-un fel ca si cand as fi compus un concert. Florovsky este solistul, in timp ce partea de orchestra este realizata de contemporanii sai rusi. Scriindu-mi “concertul”, m-am gandit mai putin la Chopin decat la Beethoven si Brahms. Concertul nr.3 al lui Beethoven m-a sustinut, mai ales in acele zile in care lucram pana dupa miezul noptii la biroul meu. In acea piesa muzicala nemuritoare este un dialog sublim, uneori linistit, alteori furtunos, intre solist si orchestra. Preluand aceasta idee de la Beethoven, am oferit un spatiu considerabil opiniilor celor cu care Florovsky a avut ciocniri, adesea destul de dramatice. Dupa parerea mea, o relatare menita sa arate modul in care “marele batran” isi eclipseaza contemporanii nu are valoare istorica. Oricine vrea sa citeasca hagiografie despre Florovsky ar trebui sa caute in alta parte.