DESCRIERE
Vasile ANDRU | Neoisihasmul
Editura Paralela 45, 2016
||||
Extras din capitolul Cu Parintele Staniloae, despre experiente spirituale
Neoisihasmul este un termen pe care l-a propus Parintele Teofil Paraian. El se refera la: isihasm cu mirenii, ales de tot mai multi mireni, individual sau in grupuri. Facut in lume, de tot mai multi mireni, inmulteste rugaciunea in lume.
Pot exista diferente intre isihasmul traditional si neoisihasm, diferente perfect normale, print timp, prin limbaj, prin mediu. Rugaciunea de toata vremea a mirenilor nu este totuna cu “rugaciunea prin care se mantuiesc calugarii”, desi in ambele cazuri se foloseste aceeasi formula.
Isihastul mirean nu se agata de un duhovnic care sa-l indrume, pur si simplu pentru ca are nevoie de un duhovnic care sa fi practicat isihasmul, ori asa ceva, zice Parintele Teofil, nu exista – el n-a intalnit, in 55 de ani de bucurie isihasta, niciun singur duhovnic cunoscator de isihasm.
Evident, Parintele Teofil, prin intelepciune, este cu cel putin 55 de ani inaintea vremii sale.
Parintele Teofil a vorbit despre neoisihasm prin anii 1993-1995, cand isihasmul cu mirenii luase o amploare cu consecinte notabile.
Cum isihasmul era practicat de un public mirean tot mai numeros, a aparut o reactie oficiala, nu sinodala, dar din partea unor clerici insemnati, cum ca isihasmul cu mirenii, neoisihasmul, este “necanonic”, o anomalie. Atunci Parintele Paraian intervine foarte competent si spune:
Ba este o bucurie! Pentru ca sporeste rugaciunea in lumea de azi! Neoisihasmul este o bucurie, si chiar este timpul sa fie incurajat.
Parintele Teofil a vorbit despre neoisihasm numai in prezenta neoisihastilor, nu a vrut sa-l scoata in prim plan, ci doar sa-i certifice pe cei care lucrau deja. Deci nu a facut pledoarie pentru acest fenomen, ci doar l-a constatat si acreditat in fata celor care erau in tema.
Extras din Isihasm versus zen
Ii spun Parintelui ca am facut un pas bun spre isihasm, ca practica. Si i-am cautat pe cei care imi pot dezvalui. Ii spun ca am cunoscut si practica zen, care de-asemenea conduce spre linistea vazatoare.
Parintele spune ca nu stie ce este zen.
“Ce este zen?” ma intreaba.
Ii spun ce este. Prima tendinta este sa rejecteze. Dar fara vehementa, ci prudent. Imi cere sa-i spun cum se face si din ce zona provine.
“Din India?” intreaba.
“Via Japonia, spun; si este nonconfesional.”
Oare de ce m-am apucat sa-i povestesc parintelui despre zen? O fac “de spovedanie”? Sau din ticul neofitului pe care-l mananca limba sa trambiteze ceva ce stie doar el? Oricum, ma bucur ca sunt primul care-i spune despre zen acestui mare invatat.
Spun:
„Papa Ioan Paul al II-lea (pe care l-am vazut de aproape, acum sapte ani), i-a ingaduit maestrului zen Taisen Deshimaru sa le arate unor calugari catolici cum se sta ferm la rugaciune, cum se sta in genunchi.
Parintele:
„Putea sa ne cheme pe noi, le aratam noi cum se sta in genunchi.”
„Da, intr-adevar.”
Parintele:
„Isihasmul pune accent pe persoana! Aici e superioritatea lui!”
In asteptarea revelatiei nu ar fi nevoie de nicio pregatire mentala prealabila. Nu exista un antrenament mental. La sfarsit, zice asa despre aceste extensii „iluministe”:
„Toate sunt pareri! Toate sunt parerile oamenilor! Adevarul este lumina care iti este daruita! Lumina n-o smulgi tu, orice ai face. Ea vine! Iti este data.”
Aceste cuvinte („Toate sunt pareri!”) s-au cuibarit in isihia mea si le-am pastrat ca pe o metoda de evaluare mai fina decat acel Dubito ergo cugito.
Zice:
„Isihasmul cultiva atitudinea asta. Nu pot sa fac nimic singur: umileste-ma. Umilinta cererii, a cresterii. Constiinta ca sunt mai mic decat cel ce-mi da. Intreb: „Cine sunt eu? Cine mi-a dat aceasta existenta? Altcineva, care nu-i din lumea aceasta.” In final, zice despre zen:
„Da, faceti... Numai daca aveti hotarare ca aceste cautari nu va indeparteaza de la ortodoxie...”
Ii raspund ca, in oarecare privinta, zen este ca... Homer. „Stiti, nici Homer, cu tot Olimpul sau pagan, nu-i indeparteaza pe greci de la ortodoxie. Si grecii il practica pe Homer!”
„Da, zice el aparent concesiv. Interesant! Atunci e minunat ca nu va indepartati de ortodoxie!”
