DESCRIERE
Pr. Prof. Dr. Nicolae CHIFAR
Iconologie si iconoclasm
Studii privind disputa iconoclasta in secolele VIII-IX
Editura Andreiana, Sibiu – 2010
Apare cu binecuvantarea IPS Dr. Laurentiu STREZA, Arhiepiscopul Sibiului si Mitropolitul Ardealului
Extras/ Iconologia in literatura patristica anterioara declansarii iconoclasmului bizantin/ pp. 7-8
Porunca a doua a Decalogului (ies. 20, 4-5; Deut. 5, 8-9) si lipsa unor referiri concrete, privind folosirea sau cinstirea icoanelor in Noul Testament, au determinat formarea in crestinism a unei directii iconoclaste urmarind eliminarea pericolului introducerii in Biserica prin intermediul icoanelor a unor practici pagane idolatre. Pe de alta parte crestinii marturisesc ca Dumnezeu S-a descoperit oamenilor prin Fiul Sau, Care S-a facut asemenea lor si la infatisare s-a vazut ca om (cf. Filip. 2, 7; Rom. 8, 3 si 29) si ei au vazut slava Lui, caci El, Hristos, este chipul lui Dumnezeu (2 Cor. 4, 4; Col. 1, 15; Evr. 1, 3), L-au auzit si L-au vazut cu ochii lor, L-au privit si l-au pipait cu manilie lor (cf. 1 In. 1, 1) si de aceea le este permisa zugravirea chipului omenesc al lui Iisus Hristos.
Biserica primara a ezitat un timp sa zugraveasca icoana lui Hristos si a sfintilor Lui, pe de o parte, pentru ca majoritatea crestinilor proveneau dintre iudei, care pastrau inca aversiunea fata de icoane, iar pe de alta parte, pentru ca „viata Bisericii primare era determinata in esenta de constiinta prezentei lui Hristos Cel preamarit”. Primii crestini aveau sentimentul trairii cu Hristos si in Hristos asa de puternic impregnat in suflet, incat considerau ca inutila zugravirea icoanei lui Hristos.
