Traditia patristica in modernitate. Eclesiologia Parintelui Georges V. Florovsky (1893-1979) in contextul miscarii neopatristice contemporane

DESCRIERE

CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI | TRADITIA PATRISTICA IN MODERNITATE. ECLEZIOLOGIA PARINTELUI GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) IN CONTEXTUL MISCARII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE

Editura ASTRA Museum, Editura Andreiana – Sibiu, 2012

Editia a II-a

Apare cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Dr. Laurentiu STREZA, Mitropolitul Ardealului

Cu o Introducere de Arhim. Prof. Dr. Ioan ICA Jr.

Extras din Introducere

Secolul XX a fost pentru intreaga lume crestina un veac apocaliptic; apocaliptic in dublul sens al cuvantului, intrucat a revelat lumii doua fenomene opuse: pe de o parte, a descoperit dezlantuirea fortelor irationale ale raului sub forma utopiilor si totalitarismelor care au insangerat umanitatea, relevand totodata amploarea crizei spirituale a civilizatiei moderne luminate, incapabila sa le previna tragediile; iar pe de alta parte, a descoperit ca antidot spiritual si izvoarele vii ale traditiei crestine a Bisericii lui Hristos, uitate sau reprimate in cursul celui de-al doilea mileniu al istoriei crestine. Acest din urma interval fusese marcat de schisme si confesionalisme antagonice, dar si falsificari rationaliste, pietiste ori moraliste ale crestinismului in cultura si statele Europei iluministe.

Revirimentul cultural al crestinismului european in secolul al XIX-lea a avut loc sub semnul romantismului, nationalismului si istorismului, precum si al filozofiilor idealiste postkantiene, ca si al simbolismului si estetismului, fapt care a creat nu doar o polarizare intre teologia abstracta a teologilor si cea sentimentala a creatorilor de cultura, dar si o criza interna a teologiei si a Bisericilor crestine insele. In fata provocarilor multiple ridicate de socul cultural si social al modernitatii, al secularizarii, al utopiilor politice sau revirimentelor sentimentale, Bisericile Europei au reactionat in prima jumatate a secolului XX printr-un recurs la sursele primare ale identitatii lor confesionale: protestantismul a repus in actualitate prin teologia dialectica Cuvantul biblic al lui Dumnezeu, iar romano-catolicismul nu doar a relansat filozofia si teologia lui Toma d’Aquino in neotomism, dar a si redescoperit si valorificat Liturghia, Scriptura si Sfintii Parinti sub forma miscarii liturgice si a renasterii studiilor biblice si patristice prin scoala dominicana de la ierusalim, si cea iezuita de la Lyon.

Ortodocsii din toate Bisericile locale au reactionat si ei – pe urmele deschise inca din secolul al XVIII-lea de protagonistii miscarii filocalice: Cuviosii Paisie Velicikovski (1722-1794) si Nicodim Aghioritul (1749- 1809) – printr-o miscare similara de reintoarcere la Sfintii Parinti, secolul XX fiind marcat definitiv de opera teologica a asa-numitei directii “neopatristice”, ilustrata, atat in diaspora rusa, cat si in principalele Biserici Ortodoxe, de figuri monumentale cum au fost preotul Georges Florovsky (1893-1979) si Vladimir Lossky (1903-1958) in diaspora rusa, arhimandritul Iustin Popovici (1894-1979) in Biserica Ortodoxa Sarba, preotul Dumitru Staniloae (1903-1993) in Biserica Ortodoxa Romana, preotul Ioannis Romanidis (1927-2001) si Panayotis Nellas (1936-1986) in Biserica Ortodoxa Greaca. Autorul cartii de fata, domnul dr. Ciprian-Iulian Toroczkai, s-a preocupat indeosebi in cursul anilor de studii aprofundate de studierea gandirii teologice a precursorilor si reprezentantior miscarii “neopatristice” mentionati mai sus, ale caror opere teologice au inceput sa vada treptat lumina tiparului si in limba romana in climatul de libertate si efervescenta sprituala de dupa caderea regimului comunist ceausist in decembrie 1989. [...] (pp. 34-35)

Ajuns la capatul minutioaselor sale analize – prin care a urmarit sa contureze originalitatea teologiei preotului Georges Florovsky atat pe texte, cat si comparativ -, autorul isi evalueaza singur investigatia propusa, “fara falsa modestie”, ca avand “meritul” de “a constitui, plecand de la ecleziologie, prima prezentare sistematica a operei preotului Georges Florovsky in limba romana”. Prefatatorul ei are intr-adevar satisfactia de a putea confirma cu bucurie exactitatea acestei autoevaluari constatate initial in calitate de referent indrumator al tezei de doctorat care sta la baza lucrarii de fata: domnul Ciprian-Iulian Toroczkai a reusit sa redea cu precizie si limpezime, atent, parcursul si nuantele unei gandiri teologice complexe si nu usor sistematizabile. Scrisa intr-un stil alert si clar, cu o argumentatie judicios articulata si o demonstratie bine conturata, lucrarea de fata dovedeste prezente la autorul ei putere de patrundere si inteligenta analitica, curaj si tenacitate. Recomandam asadar cu bucurie cititorilor interesati aceasta carte teologica de anvergura si rigoare, volum care il prezinta pe autorul ei drept o speranta pentru teologia noastra.(pp. 46-47)[675 c.]