DESCRIERE
SFANTUL MAXIM MARTURISITORUL |MISTAGOGIA
EDITURA INSTITULUI BIBLIC SI DE MISIUNE ORTODOXA, BUCURESTI – 2017
Traducere, introducere si note de Preot Profesor Dr. Dumitru STANILOAE
Editie ingrijita de Pr. Alexandru Atanase BARNA
Volum publicat cu binecuvantarea Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Extras din capitolul Continutul Mistagogiei Sfantului Maxim Marturisitorul (p. 58)
Dumnezeu Se daruieste, cu libertatea Sa, naturii umane, pentru a o actualiza in libertatea sa completa, dar specifica, spre o existenta care consta in legatura naturala dintre trup si suflet.
Umanitatea in tendinta sa catre libertatea completa, in libertatea nelimitata a lui Dumnezeu, se deschide in Hristos la maximum pentru Dumnezeu, dar se deschide ca un raspuns adus la existenta prin chemarea lui Dumnezeu. Umanitatea ramane pentru eternitate un raqspuns si o deschidere receptiva in Hristos si ca atare nu se confunda nici cu Dumnezeirea, Care este chemare si deschidere daruitoare. Dar ca raspuns si deschidere receptiva completa, umanitatea lui Hristos nu constituie un ipostas aparte, ci este natura umana a aceluiasi Ipostas Care cheama si Care Se daruieste.
Sfantul Maxim a pus, prin aceasta respingere a monofizitismului, baza pentru edificarea doctrinei antimonotelite.
Din faptul ca natura umana in Hristos nu este rezultatul unei nasteri naturale (din samanta omului), ci din actiunea Cuvantului, Sfantul Maxim va trage concluzia ca natura umana asumata de catre Cuvantul are imprimata in intregul sau si, in consecinta, si in vointa sa Dumnezeirea Cuvantului, adica libertatea Sa dumnezeiasca. In scrisoarea adresata prezbiterului George, el scria:
“De aceea omenescul Lui se deosebeste de al nostru nu pentru ratiunea firii, ci pentru modul nou al nasterii, fiind Acelasi ca noi, dar nefiind Acelasi pentru nasterea fara de samanta, deoarece nu e umanitate simpla, ci cu adevarat a Celui ce S-a facut om pentru noi. Deci si capacitatea Lui de a voi era cu adevarat naturala ca a noastra, dar era intiparita totodata dumnezeieste intr-un chip mai presus de noi.”
Slabirea libertatii umane se manifesta in pacat, in opozitie fata de Dumnezeu. Care este libertate neimpiedicata de nimic. Natura umana asumata in ipostasul divin recastiga libertatea deplina sau libertatea neimpiedicata de pacat si acordul cu Dumnezeu, Care este liber absolut, si, prin aceasta, se redescopera pe sine insasi. Cuvantul lui Dumnezeu, unindu-Se cu sangele curat al Maicii Domnului, “S-a facut om desavarsit ca noi, afara numai de pacat, pentru care noi de multe ori ne despartim de Dumnezeu si ne impotrivim Lui prin vointa. [...]”
