Despre obscuritatea profetiilor

DESCRIERE

Despre obscuritatea profetiilor, de Sfantul Ioan Gura de Aur - carti Sfintii Parinti Libraria Bizantina

1. Astazi voiesc sa va pun inainte masa pro­fetilor [1] si sunt pregatit sa-mi afund cuvantul in marea de intelepciune a lui Isaia. Dar ce se in­tampla cu mine? Stau la indoiala si ma tem ca nu cumva sa fim cuprinsi de ameteala daca ne indepartam de tarm si ajungem catre adancul cu­getarilor profetice, asa cum patesc naierii [corabierii, n.n.] nedeprinsi [cu marea]. Caci si ei, de vreme ce vad largul marii de fiecare parte a corabiei si nimic altceva decat cer si mare – dupa ce lasa in urma uscatul -, sunt cuprinsi de o negura groaznica si li se pare ca, in jurul lor, corabie si mare se invart in iures de-a valma. Insa ametelile nu se isca din prici­na marii in sine, ci din pricina nepriceperii naierilor [2] .

Ei bine, ceilalti corabieri se afunda in valuri si nu patesc nimic de acest fel, ci, dimpotriva, coborand in adancuri, sunt mai feriti [de primejdii] decat cei ramasi pe uscat. Şi, desi apa sarata a marii le napadeste gura, ochii si tot trupul, totusi nu le este greu sa treaca prin asta. Pe cat de buna este iscusinta, pe atat de rea este nepriceperea; astfel, una te indeamna sa le infrunti chiar si pe acelea care te inspaimanta, pe cand cealalta te pregateste sa te arati banui­tor si sa te temi chiar si de lucrurile lipsite de primejdii.

Caci unii, sezand pe puntile inalte ale corabiei, sunt cuprinsi de ameteala chiar si inainte de o asemenea priveliste, iar ceilalti nu-si pierd cumpatul nici macar cand sunt cuprinsi de valuri. Asta se intampla si in cugetul nostru: adesea il cuprind valurile patimilor, mai salbatice decat cele ale marii. De pilda, iuresul maniei rascoleste inima din strafunduri, iar vanturile poftei vata­matoare starnesc multa ratacire in cuget. Insa cel nedeprins cu marea si neiscusit, de indata ce se isca potopul de manie, isi pierde cumpatul, se tulbura, se zbuciuma, ingaduie ca patimile sa-i inece sufletul gata sa se scufunde.

Cel priceput, care s-a ingrijit din vreme sa in­frunte cu tarie asemenea primejdii, asaza mai presus de patimi puterea de judecata, ca pe un conducator la carma, si nu se da batut pana nu indreapta corabia catre limanul cel linistit al dra­gostei de intelepciune. Asadar, ceea ce se petrece pe mare se in­tampla si in cuget, iar aceasta se potriveste si in deslusirea Scripturilor. Cu siguranta, ne pierdem cumpatul si ne tulburam cata vreme iesim in larg, dar nu pentru ca marea ar fi inspaimantatoare, ci pentru ca naierii nepriceputi suntem chiar noi. Ca, intr-adevar, cuvantul este prin firea sa usor de inteles, insa devine anevoios daca ne referim la nedeprinderea ascultatorilor, va voi aduce marturia lui Pavel.

Zicand ca Hristos S-a facut arhiereu dupa randuiala lui Melchisedec [3] si cercetand cine este Melchisedec, a adaugat: „in aceasta privinta cuvantul ne este lung si greu de talcuit” [4] .

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2013/11/13/sfantul-ioan-gura-de-aur-despre-obscuritatea-profetiilor-fragment/