Ascetism si antropologie la Sfantul Irineu de Lyon si Clement Alexandrinul

DESCRIERE

Pr. John Behr  |  Ascetism si antropologie la Sfantul Irineu de Lyon si Clement Alexandrinul. 
DOXOLOGIA – Iasi, 2016. 

Traducere din limba engleza Adela Lungu. 
Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. 

Extras dinIntroducere:
Printre numeroasele lucrari scrise pe aceasta tema (ascetismul – n.n. LB) in ultimii ani, se evidentiaza doua contributii in contextul intelegerii noastreasupra dinamicii interne a moralei, ascetismul, prezent in Antichitatea tarzie si in crestinismul primelor secole. Prima este contributia lui Michel Foucault cu volumele doi si trei din Histoire de la Sexualite: L’Usage des plaisirs si respectiv Le Souci de soi. Desi cel de-al patrulea volum de Histoire, in care Foucault intentiona sa studieze ascetismul crestin din primele secole, nu a mai aparut, lucrarea sa este cea care m-a stimulat si care a constituit baza unei cercetari mai atente a ascetismului crestin. Faptul este relevant, pentru ca acest fenomen mai degraba, iar nu grecii, a fost crucial pentru Foucault in incercarea sa de a identifica genealogia sinelui modern. In plus, este posibil, pornind de la comentariile ocazionale din volumul al doilea si al treilea, impreuna cu diferite articole si interviuri publicate in ultimii sai ani de viata, sa vedem liniile generale dupa care se poate sa-si fi dezvoltatgandirea. Cea de-a doua lucrare importanta este cea a lui Peter Brown, Body and Society: Men, Women and Sexual renunciation in Early Christianity. Daca lucrarea lui Foucault a actionat ca un catalizator, opera lui Brown a devenit “lucrarea standard de interpretare istorica in legatura cu crestinismul timpuriu”. Ambele lucrari, in moduri diferite, ne indeparteaza atentia de la formele sau structurile exterioare ale moralei, pentru a ne face sa ne concentram, in schimb, asupra structurii interne si a cauzei care o generau, asupra mecanismelor care actionau din interior, si asupra implicatiilor unui model moral in cazul persoanelor care isi modelau vietile potrivit acestor formule ascetice, fie, mai adesea, in cazul relatiei dintre individ si societate. Prin aceasta reorientare, ambele lucrari evita obisnuitul demers de identificare a principiilor infranarii trupesti cu dualismul grecesc trup-minte, de unde si disconfortul vizavi de trup, care se sustine ca a constituit o problema inca de pe vremea lui Platon si a contaminat crestinismul primelor secole. Datorita importantei acestor lucrari, va fi util sa analizam in detaliu structurile lor. 
Foucault sustinea ca gandirea medicala si filozofica a Antichitatii a oferit o serie de tehnici pentru formarea si modelarea sinelui, a subiectului etic in special. Pentru Foucault, aceasta formare a individului ca subiect etic nu era pur si simplu o chestiune de constiinta de sine individuala. Mai degraba, Foucault s-a distantat de perspectiva gandirii occidentale potrivit careia exista o forma universala a subiectului, care este fundamentul tuturorexperientelor. In schimb, el a investigat modul in care se formeaza, prin diferite stiluri de viata si prin diferite procese de subiectivizare, un subiect, sau mai degraba un mod de subiectivitate, subiectivitate care este doar una din posibilele forme de organizare a constiintei de sine.Foucault a explicat ce intelegea el prin procesul de formare a subiectului facand apel la practicile cunoscute ca “artele existentei”, o idee pe care a preluat-o din studiile lui Burkhardt asupra Renasterii. Prin aceste “arte ale existentei” sau, in terminologia sa, aceste “tehnologii ale sinelui”, Foucault intelegea urmatoarele:
Acele actiuni intentionale si voluntare prin care omul nu doar ca si-a impus reguli de conduita , dar a cautat si sa se transforme, sa se schimbe in fiinta sa singulara si sa isi faca viata o oeuvre care sa contina anumite valori estetice si sa indeplineasca anumite criterii stilistice.