De altundeva, Revelatia de Jean-Luc MARION

DESCRIERE

Jean-Luc MARION

De altundeva, Revelatia. Pentru o istorie critica si un concept fenomenal de revelatie

Traducere de Maria-Cornelia si Ioan I.Ica jr.

Editura Deisis, 2025

Pentru o istorie critica si un concept fenomenal de revelatie

Revelatii am avut cu totii: iesind din insignifianta cotidiana, ele singure, de neuitat, decid viata noastra. Dar ce inseamna revelatia nu stim, pentru ca nu se poate nici comanda, nici reproduce ca un obiect. Ramanem astfel muti in fata a ceea ce ne afecteaza cel mai mult. Ignorandu-le, ne ignoram. Cartea de fata ar vrea sa le faca accesibile.

Locul privilegiat al revelatiei se afla in traditia iudaica si crestina care a primit-o si meditat-o plecand de la cele doua Testamente. Ne-am dus aici ca sa vedem.

Inainte de asta insa am fost nevoiti sa deconstruim. Pentru ca niciun termen biblic nu corespunde exact conceptului modern de revelatie. Inca si mai uimitor: termenul insusi s-a impus tarziu (Toma d’Aquino) prin opunerea cunoasterii rationale cunoasterii inspirate de Dumnezeu. Modernitatii Luminilor pana la Kant i-a fost usor sa recuze Revelatia biblica in numele conceptiei ei foarte inguste de rationalitate. Multi teologi au mentinut termenul fara precautii.

De aceea am fost nevoiti sa incercam sa-l re-gandim plecand de data asta de la fenomenalitate. Fiindca textele biblice ofera mai intai si mai cu seama relatari ale unor fenomene, atat simple, cat si iesite din comun: manifestari, aparitii, semne, miracole, straluciri orbitoare, intunecimi adanc si o Inviere. Putem din principiu sa le eliminam ca basme. Strict filozofic si fenomenologic, inainte de a emite o judecata despre existenta sau inexistenta a orice ar fi, tot ce se arata trebuie sa fie descris.

De unde incercarea de fata de a descrie ceea ce textele biblice vor cu incapatanare sa faca sa se vada. Se deschide astfel o noua definitie a cunoasterii: nu doar sa acceptam ceea ce am crezut mai intai ca am inteles, ci de a vedea (sau nu) ceea ce mai intai acceptam (sau refuzam) sa privim, rasturnand ordinea intelectului si vointei. Ceea ce Augustin a tematizat prin formula: „Nu se intra in adevar decat prin iubire.”

Si atunci chiar fiinta si timpul se pot primi asa cum se dau: nu in inchiderea lumii noastre, ci ca un dar de altundeva. Fiindca in acest altundeva suntem vii, ne miscam si suntem.