DESCRIERE
Comentarii la simbolurile de credinta, Gina Luminita Scarlat - Editura Andreiana
Cartea cuprinde doua mari parti, prima cu trei capitole – I. Formule de credinta si Simboluri preniceene (p. 17-24), II. Cele mai importante Simboluri de credinta din sec. al IV-lea: Simbolul apostolic (p. 25-31), Simbolul niceean (p. 32-40), Simbolul niceo-constantinopolitan (p. 41-71), III. Simbolul de credinta in viata Bisericii (p. 78-118): in Taina Botezului, in Sfanta Liturghie, in alte oficii liturgice si in spiritualitatea ortodoxa. Partea a II-a este dedicata, intr-un singur capitol sintetic, comentariilor la Simbolurile de credinta in primele doua milenii crestine. Vazand in aceste comentarii „forme de concretizare a potentialului hermeneutic” al Bisericii, autoarea prezinta comentariile la Simbolurile de credinta locale facute de Sfintii Chiril
al Ierusalimului (p. 130-159) si Ioan Casian (p. 160-167), la Simbolul niceean facut de Sf. Chiril al Alexandriei (p. 168-171), la Simbolul niceeo-constantinopolitan facute de episcopul Teodor de Mopsuestia (p. 172-189) si Sf. Simeon al Tesalonicului (p. 190-222), doua comentarii incorporate in Marturisirile de credinta ale lui Filotei Kokkinos, patriarhul Constantinopolului (p. 224-226) si Sf. Petru Movila (p. 227-228), respectiv cinci comentarii ale Simbolului apostolic, apartinand lui Ambrozie al Milanului, episcopului Remesianei, Sf. Niceta, Fericitului Augustin, lui Rufin din Aquileea si Sf. Petru Hrisologul (p. 229-305). Cartea se incheie cu un rezumat in limba franceza (p. 323-328), precedat de doua anexe: prima (p. 309-313) cuprinde textul unor Simboluri de credinta („Expunerea de credinta” a Sf. Grigorie Taumaturgul, un fragment din Simbolul antiohian, formula prescurtata a simbolului din lucrarea „Ancoratus” a Sf. Epifanie al Salaminei si versiunea romaneasca a Crezului facuta de spatarul Nicolae Milescu in 1669); cea de-a doua este un indice al ereziilor amintite in comentariile la Simbolurile de credinta (p. 314-322).
in concluzii (p. 306-308), Gina Luminita Scarlat subliniaza rolul exegezelor la Simbolurile de credinta in precizarea si delimitarea dreptei credinte a Bisericii de pseudo-credintele care, prin false interpretari, subminau substanta Revelatiei dumnezeiesti. Marele merit al cartii de fata este ca scoate in evidenta actualitatea acestor comentarii: formand o „constructie dogmatica deplina a Bisericii”, ele „sunt actuale datorita demersului lor de aparare si marturisire a dreptei credinte in orice context istoric, astazi putand oferi raspunsuri clare celor ce mai persista in diferite forme de necredinta”. intr-o formulare simbolica sugestiva, Simbolurile de credinta sunt asemanate cu „niste faguri incarcati, a caror miere a fost si este extrasa de comentatorii lor, ca hrana spirituala pentru degustatorii lor”.intr-un gest de smerenie intelectuala mai putin obisnuit in zilele noastre, autoarea recunoaste faptul ca, „din cauza lipsei unei bibliografii actualizate, cercetarea de fata s-a axat in mod deosebit asupra surselor, urmand ca pe viitor sa fie imbunatatita sub acest aspect” (p. 14). in opinia noastra, ceea ce ar putea fi privit ca o lipsa, devine in cazul de fata un avantaj. intr-adevar, literatura teologica romaneasca duce lipsa de o tratare directa a surselor sale teologice si din acest motiv o carte ca aceasta pe care o recenzam este binevenita.
Pe de alta parte, sunt si anumite lipsuri si inadvertente de care autoarea ar trebui sa tina cont pe viitor. Astfel, intr-o a doua editie, ar trebui eliminate unele greseli (vezi, de exemplu, formularea neclara de la p. 242: „… esentiale in lucrarea de increstinare a unor populatii cu caracter aspru precum clima din tinuturile dacice”) si mai ales ar trebui sa se regaseasca lista bibliografica finala, indispensabila dintr-o lucrare cu caracter stiintifico-academic. in ceea ce priveste fondul lucrarii, printre teologii romani care au demonstrat autenticitatea Simbolului de credinta niceeo-constantinopolitan sunt amintiti Ioan Ramureanu si Dumitru Staniloae. Din pacate, lipseste numele lui Aurel Jivi, acesta insistand in cursul sau – nepublicat nici pana in ziua de azi – asupra argumentului autenticitatii Simbolului de credinta niceeo-constantinopolitan. Plecat prea devreme dintre noi, parintele profesor Jivi nu a avut ragazul sa detalieze problematica in scris. Totusi, un articol al sau de care autoarea ar putea sa tina cont pe viitor este „Valoarea ecumenica a Simbolului niceo-constantinopolitan”, in Aurel Jivi, Studii de istorie bisericeasca, Ed. Universitatii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2001, p. 62-71.