Doina Cornea. Jurnal - ultimele caiete

DESCRIERE

Jurnal - ultimele caiete, Doina Cornea - editura Fundatia Academia Romana

Despre importanta memoriei

(note 1988)

Memoria si Speranta tin cumpana vietii noastre prezente. Memoria este pastratoarea informatiei trecute (oameni, fapte, idei, climat moral). Speranta este proiectul vietii noastre viitoare, orientat de bagajul spiritual acumulat in trecut. Memoria devine factor de referinta a existentei noastre doar atunci cand este depozitara elementelor semnificative, esentiale, purtatoare de sens, din trecut. Reactualizarea acestor elemente prin memorie constituie modelele noastre ideale. Trebuie sa ne straduim sa devenim purtatori constienti ai acestor modele spirituale, culturale, istorice, religioase.

Tinerii se plang degeaba ca duc lipsa de modele, intelegand prin modele oamenii vii, evoluand printre ei. Nimic mai gresit! Cei vii nu pot fi considerati modele depline, inainte de a fi incheiat si ultimul act al vietii lor. Pana atunci, ei nu pot fi considerati si nici nu trebuie considerati decat indrumatori. Tocmai in aceasta consta functia memoriei, de a reactualiza marile constiinte din trecut, chiar daca ele nu mai sunt printre noi. Ne insotesc actele si cartile lor, doar sa vrem sa le deschidem.

Prezentul isi pierde vigoarea daca nu-si intemeiaza existenta pe astfel de modele depline (exemplare). Doar ele ne pot orienta in devenirea noastra, ne pot hrani increderea si sustine speranta.

Lipsiti de memorie (depozitata in carti) si, prin ea, de paradigmele noastre majore, riscam sa ne ratacim, sa ne imputinam si instrainam. Pana si creativitatea noastra se blocheaza. Asadar, modelul nostru ideal se alcatuieste, in primul rand, datorita memoriei (cartilor). Prin ea, prin memorie, devenim purtatori ai modului nostru autentic (adevarat) de „a fi in lume“, ramanand creativi, ca indivizi si ca neam. Daca nu ne asumam acest mod autentic (adevarat) de a fi – multumindu-ne sa copiem tot ce ne iese in cale –, riscam sa nu ne indeplinim menirea existentiala. In fiecare clipa, in functie de gradul de memorie salvata, ne alegem atitudinile de viata. Aceste alegeri ne determina calitatea noastra umana, destinul interior, cu consecinte asupra calitatii societatii in ansamblu si asupra destinului ei. E semnificativ faptul ca adversarii nostri politici, comunistii, pentru a ne subjuga, au incercat sa ne rapeasca, in primul rand, memoria, falsificand cultura, istoria, valorile religioase. Un om fara trecut devine mai vulnerabil si este mai expus manipularii de catre semenii lui de rea-credinta.

Bunaoara, Episcopii nostri martiri greco-catolici, dar nu numai, sunt modele spirituale demne de urmat. Ei n-au putut fi nici infricati, nici manipulati de regim, aparandu-si Biserica chiar cu pretul vietii. A fost posibil, pentru ca memoria valorilor (morale, istorice, culturale) a ramas vie in constiinta lor. In ce ne priveste pe noi, un mijloc important de rezistenta la incercarile regimului de a ne distruge constiinta religioasa greco-catolica, este de a cauta mici prilejuri de recuperare a memoriei acestor martiri paradigmatici. E important, de pilda, ca trecand prin Cimitirul Central sa ne oprim cu cate o floare, o lumanare, la cavoul Familiei Hossu, in amintirea Cardinalului Iuliu Hossu si a Episcopilor martiri (chiar daca sunt inhumati aiurea – Bucuresti, Sighet, Gherla, ce conteaza!). Gestul ar putea primi mai multe semnificatii: de meditatie, de legatura spirituala cu un model exemplar (model de fermitate, de demnitate, de sacrificiu, tot ce ne lipseste noua astazi); de trezire a memoriei si la semenii nostri care au uitat. Memoria trebuie ingrijita si cultivata. (In aceasta minuscula actiune n-am reusit sa antrenez mai mult de zece, cincisprezece persoane. E grav!)

1988

O constiinta de sclav este o constiinta strivita de frica, imputinata ca memorie si identitate. Iata ce a devenit majoritatea romanilor!

Sursa: www.memorialsighet.ro