Corespondenta de la Bucuresti (1866-1867) de Emile PICOT

DESCRIERE

Emile PICOT – Secretar al Principelui Carol

Corespondenta de la Bucuresti 1866 – 1867

Editie de Cecile FOLSCHWEILLER

HUMANITAS, 2022

Colectia memorii | jurnale | corespondenta

Traducere din franceza de Lia DECEI

Extras/ Introducere

Emile Picot (1844-1918) face parte dintre acei savanti ramasi in umbra, in Franta, ca si in Romania, omul fiind oarecum eclipsat de opera, care s-a integrat in peisajul stiintific cu discretie. Caracterul pasionant al operei si activitatii sale a contribuit fara indoiala la aceasta. Cunoscut inainte de toate in lumea savanta franceza a epocii ca bibliograf si specialist in texte medievale frantuzesti, si-a vazut aceasta cariera neoficiala incoronata prin alegerea sa la Academie des Inscriptions et Belles-Lettres. Succesorul lui sub cupola academiei, insarcinat cu laudatio, nu si-a ascuns stanjeneala cand a vorbit despre lucrarile sale referitoare la Romania si Balcani, care ocupa foarte putin loc in discurs. In plus, a spus el, „popoarele din Balcani [...] nu au fost niciodata pentru Emile Picot decat ocazia unor activitati secundare. Principala sa preocupare a fost reprezentata de bibliografia si istoria literara”. Daca este adevarat ca i se datoreaza, intre altele, editarea de mare valoare a numeroase texte medievale, o bibliografie a lui Corneille si enormul catalog al bibliotecii baronului James de Rothschild, este totusi cam putin, si chiar nedrept, pentru o cariera profesionala care s-a derulat in intregime la Ecole des langues orientales vivantes, ca profesor de limba romana intre 1875 si 1909, care a dus la primele publicatii academice franceze asupra acestei zone din sud-estul Europei si care urmase unei activitati diplomatice scurte, desigur, dar remarcabile, in Principatele Romane, intre 1866 si 1872.